Nunta, unul dintre cele mai frumoase momente din viața unui om, este sărbătorită așa cum se cuvine în zona Ardealului. Imediat după încheierea logodnei, tinerii încep pregătirile pentru marele eveniment, cu obiceiurile și tradițiile strămoșești, păstrate și acum cu sfințenie.
În Ardeal, este obiceiul ca nașii să fie rude cu mirele sau cu nașii de botez ai mirelui.
Nașii plătesc lumânările, taxa de la biserică, precum și accesoriile pentru gătirea miresei. Tot nașii cumpără voalul miresei.
De cele mai multe ori, nunta pornește de la nași, care, împreună cu trupa de muzicanți, merg spre casa mirelui, iar de acolo, mai departe la casa miresei.
În Ardeal, dar nu numai, se mai păstrează și acum obiceiul bradului împodobit. Acesta este gătit cu panglici, ghirlande și zurgălăi, iar în vârf se pune un cozonac sau un măr. Acest brad păzește intrarea în curtea mirelui, în timpul petrecerii.
Obiceiul colacului miresei este și el la mare prețuire. Cu acest colac împletit, mireasa pleacă la casa soacrei, sau la casa în care va locui alături de proaspătul ei soț.
La petrecere, nimeni nu intră până când nu se adună majoritatea invitaților, în fața cărora mirii și nașii beau câte un pahar de șampanie după care, îl sparg. Se spune că cioburile alungă ghinionul ce ar putea interveni în viața celor doi tineri.
Și tot în zona Ardealului, la ieșirea din casă, copiii leagă sfoara în calea alaiului, iar mirele trebuie să plătească pentru ca sfoara să fie tăiată și să poată pleca.
La sate se mai păstrează și acum obiceiul dansului găinii. O găină întreagă, rumenită, este jucată deasupra miresei, după ce nașa i-a dat jos voalul. Și de această dată, nașul are un rol important, acela de a plăti pentru ea, ca simbol al răscumpărării fetei de la părinții acesteia.
După dansul găinii, nașa pune fetei o basma sau o năframă, în timp ce restul invitaților continuă să aducă darul miresei.
La sfârșitul petrecerii, nașii anunță darul (suma pe care invitații au binevoit să o dea tinerilor căsătoriți). (Sursa FOTO: ziarullumina.ro)
