Aflată la poalele Muntelui Tibles (provine de la cuvântul latin Cibele, care însemna marea mamă a tuturor zeilor), județul Maramureș, Botiza și împrejurimile ei sunt locul perfect pentru cei care caută o oază de liniște și uniunea cu natura.
La Botiza au trăit înainte dacii liberi, iar urmașii acestora populează și acum locurile. Primul cărturar a scris despre Botiza, în anul 1326. Evreii au populat zona prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar dacă în anul 1881 existau în Botiza 207 case, astăzi trăiesc aici aproximativ 4.000 de persoane.
Locuitorii Botizei se mândresc cu bisericile lor, dar și cu cele cinci izvoare: unul de apă sărată (termală) și patru de apă dulce.
Mănăstirea Botiza (schitul Balș Botiza) cu hramul “Schimbarea la Faţă” gazduiește o icoană făcătoare de minuni. Construcția mănăstirii a început în 1991, lucrările fiind coordonate de meșterul din Botiza, Vasile Petrehus.
Lăcașul este construit din lemn masiv de brad, cu pridvorul împodobit cu arcade maramureșene, sculptat în stil maramureșean. Pictura este lucrată în frescă, în stil neobizantin de către pictorul Ion Botiș din Vișeu de Sus împreună cu familia sa.
Așadar, dacă ajungi aici, trebuie să vizitezi Valea Izei, Pădurea Crăiasa, Mănăstirea Botiza, Ocna Șugatag, Rezervația Pietrosu Rodnei, dar și Castelul Korniș sau Biserica de lemn din Poienile Izei.
De Sărbători, oamenii locului păstrează și acum cele mai vechi datini și obiceiuri, îmbrăcând straiele vechi, specifice zonei.
Căi de acces: din Valea Izei spre S-SV, spre zonele piemontane ale Munților Lăpușului; traversarea pe un drum auto pietruit din Poienile Izei în Botiza, coborând spre Valea Sasului la vestitul borviz al Botizei.
(Sursa foto: http: romanianturism.com)
