O mie de întrebări frământă mintea bolnavilor: medicul se uită mai degrabă la suferinţa sau la buzunarul lor, mai sunt în ţară doctori competenţi sau toţi au plecat în străinătate, spitalele au aparatură performanţă, căldură şi igienă în saloane? Pe lângă panica provocată de boală în sine, pacienţii resimt şi teama faţă de un sistem sanitar incomplet reformat. Spitalele orăşeneşti, mai ales cele din oraşele mici, au rămas cam în afara investiţiilor, iar personalul s-a redus astfel încât nu puţine unităţi au fost pur şi simplu închise. La Novaci, în Gorj, s-a întâmplat însă ceva diferit.
Spitalul orăşenesc Novaci ar fi avut poate aceeaşi soartă, dacă pe la începutul anilor 2000, nu ar fi venit să activeze aici o echipă de medici chirurgi. Doctorii Oleg Ivanov şi Vitalie Moroşanu sunt originari din Republica Moldova, iar doctorul Ahmed Mohamed Yahya din Egipt. Până la sosirea lor, de ani de zile nu se mai făcuseră operaţii chirurgicale la Novaci, iar bolnavii erau trimişi la spitalele din Târgu Jiu şi Craiova.
Venind la Novaci, medicii chirurgi au relansat activitatea blocului operator, bisturiele lor au făcut minuni, numărul pacienţilor a sporit şi, în consecinţă, sumele de bani primite de la Casa de Asigurări au fost tot mai consistente. Banii încasaţi de spital de la CAS au fost investiţi în aparatură performantă care uşurează activitatea medicilor şi îi scuteşte pe bolnavi să facă drumuri istovitoare pentru investigaţii la clinicile din marile oraşe.
Doctorul Ahmed Mohamed Yahya a studiat medicina la Craiova. A fost unul dintre miile de studenţi din ţările arabe şi africane cărora Ceauşescu le deschisese porţile facultăţilor româneşti în baza unor tratate bilaterale.
„Tatăl meu este din Sudan, iar mama din Egipt. Am făcut facultatea la Craiova ajutat de fratele meu care lucra ca subinginer în industria petrolului. După facultate, m-am dus în Libia, unde se afla fratele meu, dar nu m-am adaptat. Eu mă obişnuisem deja cu felul de viaţă din România, mai deschis, nu plin de restricţii cum e la noi. După 3 ani m-am întors în Oltenia, am lucrat ca medic în Craiova şi Segarcea, apoi am găsit un anunţ în ziar că se caută medici chirurgi în Novaci şi am venit aici.”
Mohamed Yahya este căsătorit cu o româncă, pe care a cunoscut-o în anii de facultate. Aurelia îşi aminteşte că a îndurat oprobiul societăţii comuniste pentru simplul motiv că era prietena unui student arab. Toată lumea o suspecta că s-a împrietenit cu Ahmed numai din interes. Relaţia lor intrase şi în vizorul securiştilor, suspicioşi pe oricine avea legături cu persoane străine.
Prietenia dintre Ahmed şi Aurelia s-a transformat în căsnicie, au acum doi copii, pe Jasmina şi pe Rami, locuiesc în Novaci cu chirie la un localnic şi, chiar dacă ritmul vieţii de aici nu se compară cu cel din Craiova, nu au încă planuri să plece în altă parte.
Novaci este oraş din 1968, are cu puţin peste 10.000 de locuitori, dar nu şi-a schimbat mai deloc aspectul rural. În schimb, casele sunt mari, gospodăriile bine întreţinute, iar sătenii din împrejurimi vin aici să se judece, să-şi caute sănătatea sau să cumpere de la piaţă brânză, telemea sau carne de oaie. Splendoarea peisajului montan şi deschiderea unor pârtii de schi a stimulat construirea caselor de vacanţă, astfel încât a apărut în numai câţiva ani o adevărată staţiune turistică numită Rânca, situată la 18 km şi accesibilă pe o şosea asfaltată.
„ Am fost la un congres de specialitate la Deva. Am trecut pe aici la întoarcere, mi-au plăcut locurile, am aflat de spitalul din Novaci şi m-am hotărât să lucrez aici, să o iau de la capăt.”
Vitalie Moroşanu a studiat medicina la Chişinău şi timp de zece ani a lucrat la cel mai mare spital din Republica Moldova. Doi ani a fost şi şef de secţie. Pe atunci, România nu era încă ţară membră a Uniunii Europene şi românii de dincolo de Prut reuşeau să se stabilească aici mai uşor. După un an de aşteptare, doctorul Moroşanu a reuşit să obţină cetăţenia română. Merge acasă de câteva ori pe an. Rudelor sale le e mai greu să-l viziteze, din cauza vizei impuse după integrarea în UE.
„Prima operaţie la care am participat a fost un caz destul de grav, o tânără împunsă de o bovină. Rana era serioasă, dar până la urmă a fost bine. Facem peste 200 de operaţii pe an. Vin cazuri de urgenţă, dar avem şi mulţi pacienţi programaţi. Operăm tot ce ţine de cavitatea abdominală şi de membre.”
Spitalului Novaci îi sunt arondaţi 34 de mii de locuitori din partea de nord est a judeţului Gorj. S-au întins pe masa de operaţie primari, funcţionari, patroni de magazine sau săteni cu sănătatea ruinată de muncă, de nevoi sau de lipsa de igienă în alimentaţie. Cei mai mulţi dintre pacienţi îşi căutaseră leacul la spitale din oraşe mari. Dezamăgiţi şi speriaţi de moarte şi-au încercat norocul şi la Novaci unde aflaseră între timp că operează o nouă echipă de chirurgi.
Situaţie fără precedent în zonă, vin acum la Novaci pacienţi din oraşele mari, când regula era ca sătenii să bată drumul la spitalele din Tg Jiu şi Rm Vâlcea. De fapt, cazurile de urgenţă erau redirecţionate imediat spre spitalele mari, din lipsă de chirurgi. În prezent, rareori se întâmplă ca un bolnav să fie trimis mai departe. Chiar dacă sunt în afară programului, chirurgii sunt anunţaţi şi vin imediat la spital. Chiar şi anestezistul Vitalie Moroşanu, care s-a mutat la Tg Jiu, vine pentru operaţie. În cel mult 40 de minute se află în blocul operator.
Managerul spitalului, Eufimia Dumitrescu, nu este medic, ci economist. A fost aleasă după ce legea a permis să ajungă la conducerea spitalelor şi cadrele care nu au studii medicale. Spitalul arăta deplorabil. Singurul chirurg nu mai putea activa din cauza vârstei. Fără activitate în blocul operator spitalul risca să fie închis. Sosirea celor trei chirurgi din Sudan şi din Republica Moldova a relansat practic activitatea spitalului. Cum în scripte au fost înregistraţi tot mai mulţi pacienţi, managerul s-a simţit încurajat să bată pe la uşile Ministerului Sănătăţii pentru sprijin logistic sau să încerce accesarea unor fonduri din surse europene. „În acest spital nu se mai făcuseră investiţii de 20 de ani şi acelea minore. M-am gândit că dacă stau cu fundul pe scaun nu-mi dă nimeni nimic. Acum, avem şi aparatură, mai trebuie desigur!, dar am reuşit şi să construim o unitate de primire a urgenţelor. Recunsoc că toate aceste tranformări au la baza competenţa medicilor. Sper că nu îşi doresc să plece din Novaci.”
Ahmed Mohamed Yahya pare mulţumit printre altele de statutul pe care i-l dă spitalul din Novaci spre deosebire de clinicile mari unde s-ar afla în umbra unui profesor omniscient şi obişnuit să ia toate deciziile. „Aici eu sunt mai responsabil, am o mai mare libertate profesională. La Craiova, profesorul hotărăşte ce trebuie făcut. Aici mă dezvolt profesional fiindcă iau deseori decizii.”
Foto: Meddy Bear
