Născută în 1945, doamna Vasilica încă mai lucrează țesături ce îmbină motive tradiționale vechi din mai multe zone ale țării. A învățat arta țesutului de la mama sa, dar și-a perfecționat talentul urmând cursurile unei școli de artă. Astăzi, ne spune povestea sa!
Ce înseamnă țesătura la război pentru dumneavoastră?
De când eram mică, intram la război la mama mea, mă fascinau culorile, lâna și modelele. Apoi, am intrat la școală, am făcut liceul pedagogic, am absolvit și Artele plastice și am lucrat tot timpul. Și pe războiul orizontal și pe războiul vertical. Pe cel orizontal nu-l mai am, dar pe gherghef am tot lucrat și încă mai lucrez. Și particip la târguri de profil, vând la muzee. Și, deși vânzarea se face mai greu, eu lucrez în continuare.
De unde va inspirați?
M-am inspirat din lână și culorile ei – unele vopsite de mine cu plante. Cum aveam lâna vopsită în față, apărea și creația. Am cunoscut toate simbolurile, în funcție de material mi-au venit idei.
Ce se cere cel mai mult?
Nu prea sunt cerințe. Se vinde greu și eu lucrez modele din toate zonele etnografice ale țării noastre- oltenesc, maramureșean, din Moldova, modele din partea de Sud și, uneori, le și îmbin. Ce să vă spun? Uneori lucrez la o carpetă pe care abia reușesc să o vând în câțiva ani, așa că m-am adaptat. Recent, lucrez poșetuțe pentru telefoane, lucruri mai mărunte pentru decor.
Din ce în ce mai puțini oameni apreciază arta fie în țesătură, fie în costumul tradițional. Iar meșterii autentici și adevărați sunt din ce în ce mai puțini. Eu lucrez numai motive vechi și tradiționale și nu toată lumea apreciază.
