Cunoscutul om de radio și TV ne-a făcut un tablou al României sale și ne-a dezvăluit câteva din tradițiile păstrate din generație în generație.
Când ai fost ultima oară într-o vacanță în România?
Merg mult cu bicicleta și fiecare tură este o vacanță în sine. Anul trecut, am fost în Transilvania (Cluj – Târgu Mureș – Sighișoara), pe drumuri lăturalnice pornite de la Cluj spre Apahida, departe de DN1, o minunăție ca-n Toscana… Apoi la Cazane, de la Herculane spre Dubova, pe malul Dunării și apoi pe șosea spre Mănăstirea Tismana, pe lângă Vârful Godeanu. Am mai fost în Deltă, am făcut ture pe la Limanu și-am bătut marea la competiții de veliere toată vara, de la Mangalia la Eforie…
Atunci când vine vorba despre obiceiuri sau tradiții românești, la ce te gândești?
Mă gândesc probabil la tradițiile germane importate la sfârșit de secol 19. Bradul de Crăciun, globurile și beteala. Da, pentru cine nu știe, bradul de Crăciun s-a răspândit în Europa abia atunci… Apoi, masa în familie cu mâncare adaptată și ea din Turcia (sarmalele) și chec-ul făcut de mama (rețeta este probabil franțuzească, adusă la noi după 1850). Firește, mă gândesc la Moș Crăciun, cel frumos desenat în America în forma unui domn care te face să nu-ți mai faci griji de cât ai mâncat de Sărbători…
Altfel spus, când mă gândesc la tradiții mă gândesc că ele ne arată că suntem parte a lumii, și nu o insulă într-o mare de străini, cum ne văd naționaliștii extremi. Când mă gândesc la tradițiile noastre mă gândesc la lucrurile care ne unesc cu lumea largă, nu ne separă de ea. Și cea mai frumoasă tradiție, la mine la țară, inventată de bunica, era a portocalei în brad. Cel mai scump și rar glob în anii ’80, când, poate tinerii nu știu, portocala se obținea cu câteva ore de stat la coadă și mult noroc să dai peste coadă. Dar, cel mai tare îmi place în România tradiția mersului la mare de 1 mai. Și ea recentă, căci țara are mare doar din 1878, mulțumită lui Carol I. Și eu am o tradiție legată de ea: merg acolo cu bicicleta, de 12 ani. Chiar sunt curios: o să rămână și după mine?
Ce știu copiii tăi despre locul în care ai copilărit tu?
Știu totul, căci mama încă locuiește în casa de la țară. Încercăm să le ținem memoria familiei intactă și să le povestim cine e în imaginile de pe pereți (care ajung până la stră-stră-bunicul și bunica) și, de asemenea, să le explicăm că au o datorie să păstreze toate astea pentru copiii lor.
Din punct de vedere culinar, care ți se pare cea mai ofertantă zonă a țării?
București. Aici sunt cele mai bune restaurante italienești, mai precis Capriciosa… După aia, Cluj, cu cele mai bune ungurești (am rămas fan al gulașului de la Camino). Și la final Agigea, cu cele mai bune două de pește (Golful Pescarilor, pentru cine nu știe). Un restaurant foarte bun cu mâncare românească incredibilă (best of sarmale!) este la Braseria de la Intercontinental.
Dacă ar fi să faci un Top 5 locuri de la noi care merită vizitate cum ar suna el?
- Orice pădure situată la 30 de kilometri de o așezare umană. Cam până acolo n-am reușit să ajungem cu gunoaiele. Începeți în Transilvania, parcă acolo se aruncă mai puțin…
- Limanu – mai precis portul turistic, seara, când nu e nicio petrecere, în afara sezonului. Doar să te uiți la catargele bărcilor și să asculți păsările de baltă…
- Delta, orice lac mai mare – mergeți încet, să vedeți cât de transparent e și cum se văd peștii 5 metri mai jos, printre plantele de pe fund…
- Cazanele Dunării – zona Dubova. Încercați pe bicicletă și după aceea pe apă (35 de lei de persoană, o oră la Cazanele mari și mici).
- Oradea. Ca să vedeți cum arată un oraș administrat civilizat, chiar și cu blocuri comuniste și locuit de români. Da, să nu zicem că nu se poate!