Iubește lemnul și îl prețuiește! Daniel Ciobaca face obiecte din lemn vechi, pe care îl readuce astfel la viață, dându-i o nouă folosință. Meșterul este foarte mândru de munca sa și crede că cele mai frumoase piese pe care le-a creat până acum sunt cele cu motive tradiționale românești.
Ce înseamnă lemnul pentru dumneavoastră?
Lemnul ca și materie primă în munca mea este fascinant și surprinzător exact așa cum l-a dat natura. Până la realizarea unei piese unice nu este decât un pas, lemnul oferindu-ți surprize prin ceea ce are în interior prin fibra sa, prin culori, prin noduri de diferite forme și dimensiuni. Creez piese și din fier, piatră sau cărămidă, dar nimic nu îmi oferă mai mari provocari decât lemnul.
Au tinerii chemare spre acest mesteșug?
Se pare că eu transmit mai departe arta lemnului în viziunea mea, prin fiecare obiect finalizat care se regăsește în ambientul pentru care a fost creat. Un loc de joacă pentru copii de exemplu, construit exclusiv din lemn, folosind tehnici de învechire cu elemente tradiționale nu poate decât să inoculeze în subconștientul copiilor valoarea lemnului, ceea ce ne-a dat natura să folosim noi în scop practic, rolul părinților fiind foarte important în conștientizarea copiilor asupra valorii materialelor naturale și a întreținerii lor de-a lungul timpului. Prin ceea ce fac mă adresez familiilor și spatiilor în care acestea locuiesc, astfel, prin această colaborare se creează o gândire sănătoasă și un mediu energetic pozitiv. Nu am semnale că tinerii ar fi atrași de acest meșteșug în general sau de lemn în special … sau de artă … Acum sunt alte tendințe! Cred că trebuie lucrat cu copii de la vârste fragede, din școli, cât mai multe ateliere de creație pentru a stimula ceea ce toti avem în noi dintotdeauna… plăcerea de frumos.
Sunt contactat de părinți pentru a construi locuri de joacă pentru copii în grădini, în încercarea de ai scoate la joacă, să uite un pic de tablete și tehnologie.
Care sunt piesele de care sunteți mândru?
Mă mândresc cu fiecare creație nouă. Piesele mele sunt unice, nu au stasuri sau șabloane sau tehnici speciale de lucru. Ține de inspirație, de client, de energiile emanate de casa sau grădina sa. Dar, cel mai fascinat sunt de motivele tradiționale românești și de cum se pot integra acum în zilele noastre, în casele sau grădinile noastre și în obiecte de care noi avem nevoie. Suntem un popor cu identitate, să ne-o păstrăm, așadar…
Cum vă alegeți lemnul cu care lucrați?
Din păcate, în zilele noastre, lemnul a devenit prețios strict pentru că este rar și cred că din cauza că suntem oameni și facem greșeli ireparabile când vine vorba despre lemn și păduri. Pentru mine, este prețioasă orice bucată de lemn! Lemnul poate fi reciclat cu succes, cea mai mare parte din piesele mele artistice sunt din lemn vechi, elementele ce vin montate în interiorul teraselor și foișoarelor. Folosesc lemn provenit de la demolarea caselor vechi, lemn de pe albia râurilor, sau lemn în stadiu de degradare avansată care, prin ardere, șlefuire și elemente decorative de sculptură revine la viață! DA, lemnul are o mare valoare, trebuie doar să constientizăm asta!
Produceți doar pentru România ?
Fac obiecte pentru cine are nevoie și îmi cere, nu doar pentru români! Arta, meșteșugul fac parte din identitatea unui popor și nu trebuiește îngrădită. Dacă reușim să creem ceva de valoare, străinii trebuie să știe asta și să aprecieze. Ne dorim să trecem granițele cu valoare cât mai mult și cât mai des. Sper să reușim!
Este o afacere profitabilă?
Momentan nu! Este doar foarte multă perseverență, ambiție și sacrificiu. În România zilelor noastre este greu să reușești singur. Fără asocieri coerente, fără sprijin pentru artiști sau meștesugari din partea statului, fără o infrastructură și cu un turism haotic astfel de afaceri nu pot fi profitabile și se află la limită.
