Gavrilă Hotico-Herenta cunoscut drept „Americanul din Ieud”

0
810

Personalitatea cea mai carismati­că a meșterilor din Maramureș este, fără doar și poate, Gavrilă Hotico-Herenta din Ieud. Meșterul reprezintă a treia generație de constructori de biserici din familie, a patra fiind toți cei patru feciori ai săi, care-i calcă pe urme. N-a absolvit nicio școală de arhitectură (a terminat cu greu liceul, la 45 de ani), dar are arhitectura în sân­ge. Poate ridica singur, din te­melie, o biserică tradițională de lemn. Are o memorie uluitoare, amintindu-și cu precizie câți metri cubi de lemn au intrat în fiecare lucrare, când și cu cine a lucrat la fiecare biserică. Iar până acum a ridicat, restaurat sau strămutat peste o sută. Și nu folo­sește decât sculele tradiționale ale lemnarului: barda, cuțitul, dalta.

De numele lui Gavrilă Hotico se leagă începutul a ceea ce am putea numi „exportul de biserici”. Atât în afara Maramu­reșului, cât și în afara țării. Prima „migrație” peste hotare a unei ase­menea construcții s-a petrecut în 1999, la Washington, cu oca­zia participării României la Festi­valul Ar­tei și Tradițiilor Populare Smith­sonian Folklife. Sub ochii uluiți ai americanilor, meșterul și echipa sa au ridicat, în numai nouă zile, o bi­serică maramureșeană din lemn, în National Park din Wa­shington, un­de era încadrată de trei mari simboluri ale istoriei americane: Capi­toliul, Monumentul Geor­ge Wa­shing­ton și Castelul Smithso­nian. „This is fabulous!” – a exclamat a­tunci Bob Smith, senatorul de New Hamp­shi­re. Al doilea „export” al lui Ga­vrilă Hotico a fost la Caracas, în Ve­nezu­ela, unde a ridicat o biserică din lemn la puțină vreme după cea din Washington D.C. De atunci, meș­terului din Ieud i se mai spune și „Americanul”.

Găvrilă Hotico a lu Herenta din Ieud e mulțumit: lasă ceva în urmă; dă o meserie mai departe celor din neamul lui și altor 100 de ucenici ce i-au trecut prin mână; a făcut ceva și se vede.

 

 

foto: Gazeta de Maramures