Istoria Moldovei

0
584

Provincia istorică Moldova, fost Principat al Moldovei între sec. XIV-XVIII (includea și Bucovina și Basarabia), este situată în partea de nord-est a României. Se învecinează cu Ucraina și Republica Moldova în partea de nord și nord-est, în vest cu Transilvania, iar în partea de sud cu Valahia.

Cele mai importante orașe ale Moldovei sunt: Suceava, Iași și Vaslui, foste capitale ale regiunii.

Moldovenii se trag din triburile daco-getice romanizate. Perioada de ocupație romană a Daciei (Transilvania, Oltenia, Dobrogea și Bugeacul) a creat o nouă cultură prin romanizarea de către coloniștii romani a populației locale.

Prin această regiune au trecut multe popoare migratoare: hunii, slavii, avarii, bulgarii, iasii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii și tătarii. Iasii erau un popor înrudit cu actualii Oseti din Caucaz, și stăpâneau centrul țării, zona numită Civitas iassiorum (azi Iași), în timp ce Valea Nistrului și Bugeacul erau stăpânite de tătari.

În secolul al XIV-lea Voievodul Bogdan I (1359-1365) fondează Principatul Moldovei, care în acele vremuri includea și Bucovina și Basarabia.

Perioada de maximă dezvoltare și prosperitate a Moldovei a fost în timpul domniei lui Ștefan Cel Mare (1457-1504), acesta prin bătăliile purtate împotriva Imperiului Otoman, și nu numai, a reușit să păstreze statutul de independență al Principatului Moldovei. A  luptat în 36 de bătălii majore, câștigând 34. A rămas pe tron în timp ce adversarii săi au părăsit țara cu pierderi foarte mari. În acea perioadă atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria țară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare.

La sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, independența Moldovei era nesigură, din cauza pericolului turcesc. Pentru a asigura independența țării, Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia, Cetatea Albă și Insula Șerpilor.

În semn de recunoştinţă pentru ajutorul divin, Ştefan cel Mare a construit câte o mânăstire după fiecare război. Istoria glorioasă, farmecul locurilor şi blândeţea oamenilor au fost evocate în operele personalităţilor spirituale ale neamului (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi).

În secolul al XVI-lea Moldova și Valahia au fost obligate să accepte controlul Imperiului Otoman, aceasta însemnând ca, în schimbul dreptului de a-și păstra identitatea, legile proprii, structurile administrative, politice și militare, trebuiau să plătească Turciei un tribut anual.

La 1600 Mihai Viteazul reușește, pentru prima dată, unirea (chiar daca pentru puțin timp) celor trei state Românești: Moldova,Valahia și Transilvania.

Secolul al XVIII-lea a marcat începutul declinului Imperiului Otoman și ascensiunea Imperiilor Habsburgic și Rusesc. În jurul anului 1711 Otomanii instaureză Regimul Fanarioților, acesta înlocuiește domnia pe Tronul Moldovei a prinților moldoveni și face ca influența grecească în religia și cultura Moldovei sa crească foarte mult.

În 1775 Bucovina este înglobată în Imperiul Habsburgic, iar în 1812, Basarabia în Imperiul Rusesc. În anul 1792, Imperiul Otoman în urma Tratatului de la Iași a fost forțat să cedeze teritoriile deținute în regiunea Transnistria, către Imperiul Rus. După războiul din 1806, rușii au mai anexat trei noi teritorii: Hotin, Bugeac (Basarabia), și ținutul moldovenesc dintre Prut și Nistru.

După terminarea războiului Ruso-Turc (1828-1829), în conformitate cu Tratatul de la Adrianopole, Moldova primește statutul de Protectorat Rusesc trebuind însă să plătească tribut Imperiului.

O data cu unirea Moldovei cu Țara Românească, înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, începe istoria modernă a României. În februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza este obligat să renunțe la tron în favoarea Prințului German Carol de Hohenzolern -Sigmaringen. În 1878, în urma Tratatului de la Berlin, România a pierdut din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus.

În Basarabia (astăzi numită Republica Moldova) Rusia a alungat turcii și tătarii spre Imperiul otoman, iar românii moldoveni spre România, înlocuindu-i cu bulgari veniți din sudul Dunării, cu nemți veniți din Svabia, cu ruși și ucrainieni. Prin Tratatul de la Paris se stipula ca Moldova și Țara Românească să fie puse sub granița colectivă a celor șapte puteri străine, care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova, adica a ocolurilor Cahul, Bolgrad și Ismail.

La sfârșitul primului război mondial s-a realizat Marea Unire. Pe 1 decembrie 1918 Marea Adunare de la Alba Iulia proclama unirea „Tuturor Românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România.” Anumite legi democratice, datorită acțiunii deputaților moldoveni, au fost extinse ulterior în toată țara. Printre ele mai importante sunt: dreptul de vot pentru femei și reforma agrară.

În anul 1940 România suferă pierderi teritoriale importante: Basarabia și Bucovina trec la URSS, Transilvania la Ungaria iar sudul Dobrogei și Cadrilaterul la Bulgaria. După cel de-al doilea Război Mondial, conform Tratatului de Pace de la Paris, România redobândește Transilvania, în schimb Bucovina, Basarabia, Ținutul Herța și sudul Dobrogei au rămas pierdute.

Foto: www.poinconor.com
Harta Principatul Moldovei, perioada 1601-1718