Paştele Cailor sau Joia Iepelor, aşa cum este denumită în popor această sărbătoare, are loc în ziua de Înălţare la Cer a Mântuitorului, adică în joia din săptămâna a şasea de după Paşti. Spre deosebire de alte sărbători, Paştele Cailor nu are o dată fixă, aceasta fiind influenţată de data serbării Paştilor.
De sărbătoarea lor, caii nu sunt puși la căruță și primesc fân proaspăt, din belșug iar pe vremuri se țineau slujbe religioase pentru sănătatea lor.
Deoarece această sărbătoare nu este aniversată la o dată fixă în fiecare an, a apărut și expresia „La Paștele Cailor” ce definește un lucru despre care nu se știe când se va întâmpla.
În limbajul comun, expresia „la paștele cailor” a intrat cu un înțeles foarte diferit, desemnând ceva foarte îndepărtat în timp sau niciodată. Românii folosesc expresia, dar puțini știu că această zi chiar există și este chiar una dintre cele mai vechi sărbători de pe meleagurile transilvănene. Totuși, această expresie nu se regăsește și în alte spații culturale.
Istoria acestei sărbători căreia i se mai spune și „Ispas” este una veche de 2000 de ani. Legenda este una extrem de frumoasă: se spune că la Nașterea lui Iisus Hristos, în ieslea grajdului, se aflau și animale precum vite, boi și cai, aceștia din urmă fiind extrem de gălăgioși. Tocmai pentru aceasta, Maica Domnului le-a spus să nu se sature de mâncare decât într-o singură zi în an, atunci când Fiul ei se va înălța la cer.
În tradiția populară, în unele zone din Transilvania și nu numai, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de Ispas, nume de care se leagă o altă legendă. Ispas, alături de cei trei Apostoli, a asistat la Înălțarea Domnului. Fiind cunoscut drept un om bun și vesel, se spune că în această zi nu este bine să te cerți și să fii supărat. Tot în popor se spune că acel om care trece în neființă de Ispas va ajunge direct în Rai. 
În unele zone din Transilvania, de Ispas, caii sunt duși într-un loc special la păscut unde crește o plantă ce le dă acestora o stare de euforie. În alte zone, în ziua de Ispas casele și mormintele sunt împodobite cu ramuri de nuc iar la ferestre sunt puse frunze de leuștean, plantă despre care se spune că ar fi fost la baza Crucii lui Hristos.
Ziua de Ispas este hotar pentru diferitele activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane şi se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
Foto: www.turistintransilvania.com
Foto: www.rador.ro
