Lăsatul Secului este o sărbătoare ortodoxă care semnifică ultima zi când se mai poate mânca de dulce, înainte de e începe cele patru posturi mari.
Cu această ocazie, în zona Munteniei, se respectă mai multe tradiții și obiceiuri pe care le amintim și noi astăzi.
Pentru această zi, nurorile pregătesc plăcinte cu brânză dulce și stafide, pe care o dăruiesc apoi soacrelor, ca acestea să rămână dulci tot anul.
Un alt obicei de Lăsata Secului este ca finii să meargă în vizită, cu daruri, la nași.
Tradiţia mai spune ca în duminica dinaintea începerii postului, familia trebuie să se așeze la masă și să mănânce pe săturate.
Tinerii se adună și acum în unele sate din Muntenia la o casă, iar fetele aduc gogoși și plăcinte calde. Este ultima noapte în care se mai pot distra, până la Paști. Petrecerea mai poate avea loc sub cerul liber, de obicei pe un deal sau în locul cel mai înalt din zonă, unde se aprind focuri rituale din paie sau lemne aduse de săteni.
În duminica Lăsatului Secului de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.
Conform Calendarului Ortodox, Lăsatul Secului este situat între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, având astfel și rolul de a marca victoria luminii asupra întunericului.
Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia. Obiceiul este păstrat la oraş, dar mai ales la ţară, în satele şi comunele din sud-estul ţării. În dreptul fiecărei gospodării, copii şi tineri aprind focuri mari din cauciuc.
În unele zone, fetele și flăcăii se adună, se urcă pe înălțimile satului de unde slobozesc roți mari din paie aprinse și-i satirizează pe cei rămași necăsătoriți, în cadrul unui obicei numit ”strigăturile peste sat”. (Sursa FOTO: crestinortodox.ro).
