Palatul Culturii din Iaşi este cea mai importantă realizare a stilului neogotic de pe teritoriul României. Conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. În afara monumentalităţii și frumuseţii ei, clădirea se distingea prin instalaţii şi echipamente tehnice moderne, precum şi prin feroneria (realizată de renumite firme franceze) şi mobilierul în stil neogotic.
Alexandru Moruzi construieşte Palatului Domnesc, un impunător palat în stil neoclasic, în perioada 1806-1812. La construirea acestui edificiu s-a folosit cea mai bună cherestea, iar varul a fost adus de peste Prut. Afectat de incendii, Palatul va fi refăcut de prinţul Mihail Sturdza în 1841-1843.
Amenajări în interiorul Palatului. Odăile domnești sunt amenajate la etaj. În aripa dinspre biserica Sf. Neculai Domnesc se afla apartamentul doamnei și Sala Haremului, în care se organizau balurile Curții. Sala Tronului se afla în partea centrală a etajului, iar pe tavanul acestei săli era zugrăvită stema Moldovei, înconjurată de stemele celor 21 de ținuturi. Din această sală, s-a păstrat tronul domnesc folosit de Scarlat Callimachi în a treia domnie moldovenească (1812-1819). Acesta este confecționat din lemn cu sculpturi aurite și catifea roșie.
Palatul Domnesc este puternic afectat de incendiile din 1827 şi 1880. În 1883, statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, realizată la Paris, conform schiţelor lui Gh. Asachi, este instalată în faţa clădirii proaspăt renovate şi consolidate. În fața statuii se află biserica Sf. Nicolae-Domnesc, înălțată de Ștefan vodă la 1492, în care au fost încoronați domnii Moldovei vreme de trei secole.
În 1906 au fost demarate lucrările de construcţie ale actualului Palat, după planurile arhitectului I.D.Berindei. Palatul Culturii este inaugurat de Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al României moderne, în anul 1926.
Palatul este folosit drept cazarmă a trupelor germane și trupelor sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar până în anul 1955, clădirea a servit drept Palat Administrativ şi de Justiţie.
Palatul are 298 de încăperi, cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. La fațadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36.
Denumirea de Palat al Culturii datează din 1955, adăpostind diverse instituții culturale: muzee, edituri.
Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasă şi monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentată distinct de celelalte săli. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, pornind de la Decebal, Traian şi Aurelian, trecând apoi la întemeietorii statului medieval şi continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea.
În perioada în care edificiul din Iaşi a fost Palat de Justiţie şi Administraţie, Sala Henri Coandă era destinată Curții cu Juri. Amplasarea centrală și decoraţiunile speciale subliniază însemnătatea deosebită a încăperii.
Ceasornicul Palatului este un orologiu cu trei cadrane, având diametrul de 3,24 m. Acele ceasului măsoară 1,25m și respectiv 0,90 m. La fiecare oră exactă, orologiul din turnul Palatului Culturii cântă „Hora Unirii”.
Astăzi, în Palat funcţionează două mari instituții: Complexul Muzeal Național ‘Moldova’ și Biblioteca Județeană ‘Gheorghe Asachi’.
Palatul Culturii din Iaşi este inclus pe Lista Monumentelor Istorice.
Foto exterior: http://www.deviantart.com/
Foto interior: www.rolandia.eu
Foto interior 2: www.descude.com
