REPORTAJUL LUNII / Strainii la Sibiu

0
1647

Nu ne laudam singuri – o spun altii: potrivit revistei Forbes , Sibiul e in topul celor mai frumoase locuri din lume, inaintea Romei, de exemplu. Convinsi de reclama, sute de occidentali bogati au lasat balta Vestul, ca sa o ia de la capat la Sibiu. Unde aerul e mai pur, scoala mai buna si lupta cu birocratia – un hobby interesant. In cele ce urmeaza va vom spune povestea unor oameni plictisti de prea mult bine, care cauta la noi senzatii tari si invata sa iubeasca Romania.

Sibiul este un loc pe care tot mai multe agentii de presa din strainatate il recomanda drept idilic, iar efectele nu intarzie sa apara: in fiecare an vin aici peste 350.000 de turisti, iar multi dintre ei nu mai vor sa plece.

Asa s-a intamplat cu Verena Feller. O gasim la micul dejun intr-o garsoniera modesta din inima Sibiului. „Mananc iaurt de bivolita si de oaie cu fulgi si cu miere – spune ea. E foarte sanatos!” Verena este o elvetianca get-beget care s-a indragostit de Ardeal… intr-o excursie. Acum, pentru ea frumoasa Elvetie e istorie. De cateva luni s-a mutat aici impreuna cu iubitul ei. La 47 de ani, Verena recunoaste ca in Elvetia se plictisea de moarte. Totul era perfect: bani, casa, serviciu, dar viata parea monotona si lipsita de orice emotie. Aici e altfel: niciodata nu stii cine-ti bate la usa.

Pentru elvetieni, fiecare zi in Sibiu e plina de neprevazut.

Cei doi se mandresc cu masina lor pur romaneasca. A cumparat-o in Elvetia, unde era mai ieftin, cu un TVA mai redus. „Voiam totusi ceva palpitant in viata, nu doar sa castigam bani”, spune Verena Feller. Verena si Mihai se descurca si cu facturile. Doar pentru acte mai complicate apeleaza la traducatori de incredere ca sa nu fie inselati.

Mihai si Verena conduc un restaurant in Sibiu, al carui patron este… tot elvetian. Cei doi au fost acum doi ani cu bicicleta prin Romania. Le-a placut atat de mult, incat si-au vandut casa cu 5 camere din Thun, oras elvetian, si-au dat demisia si si-au facut bagajele.

La restaurant, Verena si sotul ei si-au amenajat clasa in care iau lectii de romana. Nu le e foarte greu sa invete, pentru ca vorbesc deja italiana si franceza la perfectie. „Suntem o grupa de patru persoane, patru elevi, o frantuzoaica, un german si doi elvetieni.”

Ii lasam pe Mihai si Verena la ora de romana si ne intoarcem pe strazi: descoperim un Sibiu medieval, cu un centru istoric in care masinile nu mai pot polua, iar aerul este tare, curat si european.

Intalnim alt strain, plimbandu-si copilul in carucior. Leo este austriac, din Salzburg. Tatal lui a fost tocmit „scriitor al orasului Sibiu” si de o jumatate de an scrie… aici: nu l-a atras frumusetea muzeala a orasului, ci vitalitatea sa: „Eu sunt scriitor si poet… am scris reportaje despre imprejurimi. De la inceput asa am gandit: ca pe o aventura de o juma de an!” Aventura o traieste mai nou si copilul Leo, iar mama lui, tot scriitoare, e si ea pe drum, spre Sibiu. Copilul o asteapta cu sufletul la gura, pentru ca … tata nu gateste, iar conservele gata preparate sunt o raritate in Sibiu.

Pentru Gerald, in schimb, Sibiul e acasa. E imigrant de doi ani. Inca asteapta sa scada pretul caselor si sta cu chirie.

Casele monument istoric au un singur cusur: tavanele prea inalte, de peste patru metri, care transforma schimbatul becurilor arse intr-o aventura. Dar Gerald este fericit in Sibiu, la 32 de ani si-a vazut visul implinit. Are propria afacere de succes pe care n-ar fi avut-o la Viena. Pana la serviciu face 3 minute pe jos. Si-a deschis la Sibiu o cafenea, asezata strategic, la doi pasi de catedrala, iar criza economica inca il ocoleste. „La Viena sunt 300 de cafenele, nu mai puteam deschide eu inca una. Dar la Sibiu nu exista nicio cafenea vieneza!” Avea 17 ani cand a fost prima oara in Romania, de atunci si-a tot facut planuri sa se stabileasca aici. Si e mandru ca a reusit. De cand e in business, a si invatat romaneste pe gratis, pe strada.

La cafeneaua lui trag mai toti strainii. Asa si-a facut prieteni noi. Unul dintre ei e Stefan, alt austriac cu resedinta in Sibiu: ziarist de profesie, omul a descoperit ca ar putea face, in loc de armata, servicii sociale in Romania: a predat intr-un sat langa Sibiu, in Apoldu de Sus, la sectia germana, ca profesor necalificat, un an si ceva. A predat germana, istoria, geografia, in limba germana, in loc sa traga cu pusca. Acum Stefan este consultant pentru strainii care vor sa investeasca in zona.

Insa cel mai versat imigrant este de departe Stefan Braune, un berlinez care a obtinut deja cetatenia romana. N-a obtinut-o dintr-un foc. „M-au intrebat – povesteste el pentru ea ce scriitor roman am citit pana acum si eu am spus niciunul, eu citesc Monitorul oficial si revistele de specialitate. Si atunci mi-au spus ca nu este suficient pentru obtinerea cetateniei si sa revin dupa o jumatate de an. Dupa o jumatate de an nu citisem niciun scriitor roman, dar am avut pur si simplu noroc.”

Este Sibiul un oras atat de frumos precum il recomanda topul Forbes? „Da, spune cu mandrie Stephan Braune, este un oras foarte frumos, cu o calitate a vietii foarte ridicata!” „Mai ridicata decat in Germania?” „Pentru mine, da!” Face afaceri cu autobuze second hand si s-a implicat si in afaceri imobiliare. A intrat de cativa ani in politica, cu pasiune, si a ajuns vicepresedinte judetean al unui partid. A cumparat un monument istoric, fosta primarie, construita pe la 1300, chiar langa Turnul Sfatului, si din 2003 o tot renoveaza. Lupta cu absurditatile birocratice l-a epuizat. La fel si suma in euro investita in renovare, mai multe sute de mii de euro.

Acum recunoaste ca l-a cam lovit criza economica, dar are deja cativa chiriasi. La subsolul cladirii renovate, unde pe vremuri medievale era puscaria rau-platnicilor, a deschis acum restaurant, iar la etaj o firma de asigurari ii plateste chirie. Renovarile se vor incheia intr-o luna, iar Braune rasufla usurat. Si el si-a dorit in Romania o viata cu senzatii tari, pe care o traieste cu varf si indesat. Secretul fericirii sale sta in somnul linistit. Pentru asta si-a cumparat casa la tara, la Cisnadioara, un sat sasesc ascuns intre dealuri, la cativa kilometri de Sibiu. Atractie turistica pentru mii de straini innebuniti dupa agroturism si istorie.

Printre strainii satui de viata prea organizata si prea sigura de la ei de acasa, se numara si un milionar german care si-a incheiat socotelile la Koln si a venit sa traiasca la tara, in Romania. A tot venit in Romania cu proiecte de ajutor social. Iar acum, nu mai pleaca. Si-a cumparat o casa veche, saseasca si o bucata de pamant, chiar langa cimitirul satului Cisnadioara. „Sunt jurist, spune Michael Benohr, am studiat dreptul, am lucrat 17 ani in Ministerul Justitiei din Nordwestfalia, am fost director de inchisoare, am facut economii, am mostenit bani si m-am apucat sa construiesc in Cisnadioara un camping: cu casute de vara si locuri pentru corturi. Acum constructiile s-au incheiat asa ca incet vom putea de acum sa si castigam niste bani si apoi sa si traim din acesti bani.” Lucia, fata lui traieste exact ca Heidi din poveste. Cei mai buni prieteni ai ei sunt doi caini, Francisca si Ludwig. „Lucia va

poate spune ca suntem stabiliti aici de patru sau cinci ani, copiii merg copiii la scoala germana de aici, se pot misca in aer liber.

Sa vii din vest ca sa-ti dai copiii la scoala in Cisnadie, pare de neinteles. Insa familia Benohr e destul de excentrica. La fel ca ei sunt aproape 100 de noi cisnadioreni, veniti de prin Olanda, Belgia, Portugalia, Elvetia sau Marea Britanie.

In casa Benohr, focul se face cu lemne, nu le taie seful familiei, ci un baiat tocmit cu ora. Dupa o plimbare pe dealuri, in timp ce doamna Benohr e la cumparaturi, domnul are timp de un „Nu te supara, frate!” cu Lucia si Jackob.

Cand pleaca in Germania, in vizita, domnul Benohr le duce prietenilor tuica de prune, slanina, branza de burduf si, cateodata, salam romanesc. Satenii vechi din Cisnadioara sunt bucurosi de vecinii cu aer occidental. Terenul a sarit de la 1 euro pe metrul patrat la 40. Iar casele parasite de sasi sunt acum piese rare, proprietarii cer chiar si 200 de mii de euro. Invazia a inceput dupa 90, dupa ce satul asta a ramas gol. „Eu de la strainii care au venit in Cisnadioara am invatat un lucru, spune postasul satului: daca ei au plecat din Vest si au venit in Est, n-avea rost sa plecam si noi in Vest.”

Daca tot n-ati inteles ce-i farmeca pe straini in aceste locuri, expertii citati de revista Forbes, printre care Ala Osmond, explica de ce Sibiul poate fi in top 10 inaintea Romei sau a unei statiuni din Mallorca: „E un oras destul de mare, ai foarte aproape peisajul de la tara, e intesat de cultura, si consider clima foarte placuta. Iti da acel sentiment ca esti intr-ur oras mare, dar in acelasi timp la tara, o combinatie perfecta.”

Asadar, pentru Cisnadioara, globalizarea a fost mana cereasca. La fel si pentru Sibiu. Un oras mic, cu 160 de mii de locuitori, dar cu o istorie bogata. Celebra revista americana Forbes ii lauda frumusetea, dar si preturile imobiliare mici. Dupa ce a fost, in 2007, capitala culturala a Europei, orasul a atras ca un magnet sute de straini. Au cumparat apartamente in casele vechi, la preturi de 50 de mii de euro. Acum, sibienii asteapta valul de americani pe care revista Forbes ii va aduce aici.