De ce se indragostesc strainii de Romania? Oare ce vad ei in noi si in tara noastra? Care este „acel ceva” din Romania ce le intra in suflet si le ramane acolo pentru totdeauna? Probabil ca raspunsurile… le stim cu totii, insa ceea ce nu stim este faptul ca, desi din exterior pare tara saraca a Europei, odata vizitata, Romania devine bogata, laudata, apreciata si frumoasa pentru straini. Dar si pentru europenii cei mai greu de multumit… cum sunt englezii.
De la printul Charles si pana la britanici obisnuiti din Anglia, nu sunt putini englezii care ne iubesc tara, care isi petrec vacantele acolo, care sunt atrasi de obiceiurile noastre si carora le plac la nebunie mancarurile traditionale.
Englezii care cunosc cu adevarat Romania, care muncesc cot la cot alaturi de romani, care au prieteni printre conationalii nostri, vorbesc la superlativ despre NOI. Dar mai multe, ii lasam pe ei sa va povesteasca…
„Invazia” britanica intre Carpati si Dunare
Peste 4.000 de britanici au renuntat in ultimii ani la Marea Britanie cea conservatoare si prospera, cu o istorie atat de bogata si cu renumitele ei atractii turistice, pentru a se stabili in… Romania, rezulta din datele comunicate de reprezentantii Ambasadei britanice de la Bucuresti. Alte cateva zeci de mii de locuitori din regat vin in tara dintre Carpati si Dunare ca turisti. In 2012, numarul acestora a fost de 91.694, iar pentru 2013, agentiile de specialitate se asteapta ca cifra sa ajunga la 100.000. Toti acestia spun ca se decid sa plece spre statul est-european in care ne-am nascut atrasi de frumusetile naturale neasemuite, de zonele rurale unice si de oamenii pitoresti si primitori ce traiesc in acele locuri.
Mai multi britanici au devenit cunoscuti in tara din care ne tragem pentru dragostea pe care au declarat-o fara rezerve Romaniei.
Charles, printul de Whales, fiul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, este cel mai celebru dintre acestia. El si-a afirmat, in repetate randuri, dragostea fata de regiunile transilvanene, pe care le viziteaza frecvent, avand mai multe proprietati in „tinutul dintre paduri” din nordul Romaniei.
La sfarsitul lui 2009, scriitorul britanic William Blacker isi lansa la Londra volumul „Pe drumul fermecat” (Along the Enchanted Way), o carte despre viata comunitatilor romanesti din Maramures si sudul Transilvaniei, alaturi de care autorul chiar a trait.
Si Tessa Dunlop, jurnalist, realizator tv, colaborator al BBC, care traieste in Marea Britanie casatorita cu un roman, a povestit de mai multe ori cum s-a indragostit „iremediabil” de Romania in anii ’90. Volumul sau de memorii „To Romania with Love” a fost publicat de Editura Quarter Books, in mai 2012.
Cele trei nume de notorietate amintite mai sus au aparut de mai multe ori si in articolele publicate in ultimii ani de Diaspora Romaneasca; dar ele nu sunt singurele…
De la Londra la Idicel
Londonezul Graham David Robinson s-a mutat definitiv intr-un sat din judetul Mures doar pentru ca i-a placut enorm viata simpla, in natura, a taranilor romani din acele locuri. Numele sau a aparut in mai multe publicatii romanesti, dupa ce jurnalistii l-au descoperit in timp ce isi ducea zilele muncind pamantul si culegandu-i roadele. Britanicul se indragostise de Transilvania…
Aventura sa pe valea Muresului a inceput in 2006, dupa ce a vizitat prima oara zonele invecinate Reghinului, fiindca se indragostise in tara sa de o tanara romanca din acea zona. Fata care ii aratase Transilvania a revenit in Regatul Unit, dar englezul nu s-a mai dus; si-a contopit existenta cu cea a oamenilor si a locurilor pe care le-a indragit atat de tare…
Mai intai, Graham David Robinson a inchiriat o casa la Ideciu de Jos, o comuna situata la nord de Targu Mures. „Apoi am vrut sa cumpar o casa veche si, dupa un an de zile, am descoperit un loc aici, la Idicel, si am pus-o la punct. In fiecare zi ma gandesc ce bine am facut, ce decizie buna am facut, n-am avut niciodata nici doua zile la fel”, isi continua povestea britanicul din Transilvania, intr-o ardeleneasca neaosa cu accente englezesti. Mai tarziu, el si-a mai cumparat si cateva hectare de teren agricol, pe care a inceput sa le lucreze. La inceput, el le ara, le semana si le sapa. Britanicul a invatat si sa coseasca fanul, sa creasca si sa ingrijeasca animale. Omul mulgea caprele, culegea fructele care cadeau din gradina proprie, iar toamna punea muraturi. Si cand avea timp, isi ajuta cu generozitate vecinii la treburile gospodaresti. Si cand volumul de munca i-a depasit posibilitatile, Graham David a avut ideea de a-i chema si pe alti straini sa il ajute sa-si duca traiul pe langa casa sa dintr-un sat din Transilvania. In consecinta, el a promovat pe website-urile de specialitate farmecul vietii in natura. Si in final, tot mai multi straini si-au manifestat interesul de a incerca o astfel de experienta si l-au vizitat la Idicel, dispusi sa faca munca voluntara, doar pentru a se bucura de farmecul Transilvaniei.
Pentru o palma de pamant, o casuta si un trai nestingherit in satul transilvanean, Graham David Robinson a renuntat la o cariera in impresariat artistic, pe care si-a construit-o timp de 20 de ani in metropola de pe Tamisa.
„La Londra? Toata harababura e acolo, cu haos si dezamagiri, aglomeratie, circulatie, praf, zgomot, nebunie, crime, toate erau acolo”, le-a mai spus fara regrete britanicul jurnalistilor romani.
Englezul devenit „cioban ardelenesc”…
„Cum sa te plangi intr-o zona bogata ca asta? A, nu am bani, spun unii. De ce iti trebuie bani, daca ai mancare, ai lemn pentru incalzire sau ca sa ridici o casa? Cine se plange nu are ochi, lasa-i sa planga. Sa plangi ca trebuie bani pentru blugi, pentru televizor sau pentru vacanta mai departe, o prostie. Au plans parintii, strabunicii, despre astea? Nu. Daca intrati acolo in biserica din satul meu, din Idicel, construita in 1881, vedeti ca scrie «lucreaza si roaga-te»”, este marturisirea de credinta facuta de englezul Graham David Robinson, omul care a lasat Londra pentru Transilvania.
„Mainile lui Graham sunt muncite si pline de vanatai. Impresarul de alta data cu costumul la patru ace a fost de mult dat uitarii. Englezul isi cultiva singur mancarea, si la magazin ajunge din an in pasti. «Cumpar cate ceva, ulei, faina, hartie igienica, orez, sare. Am un pic de bani, o pensie privata, nu e mult. Dar aici, pentru ca am casa, am gradina, nu am datorie la banca, nu am ipoteca, as putea sa traiesc bine. As putea sa ma duc la hipermarket sa cumpar orice, dar prefer sa lucrez, sau cu sapa, sau cu coasa, sau cu furca, nu conteaza. Salam si mezeluri nu am mancat de 28 de ani, si ma simt foarte bine»”, scria Jurnalul National, citandu-l pe britanicul de la Idicel. Acesta recunoaste ca mai vine doar o data pe an in Regatul Unit, cateva saptamani, pentru a-si vizita rudele si prietenii.
Graham Robinson a devenit faimos si in randul englezilor stabiliti in Romania. El l-a invitat si pe printul Charles sa ii viziteze „mosia”. „Am vorbit si cu secretarul printului si cu ambasadorul din Marea Britanie. Asa am aflat ca exista un dosar despre fiecare englez din Romania… Domnul ambasador mi-a spus: pe dosarul tau e scris «a devenit cioban ardelenesc»”, isi incheie englezul declaratia de dragoste neconditionata pentru Transilvania.
Britanicul care simte romaneste
Graham David Robinson s-a integrat atat de bine in cei sapte ani petrecuti in comunitatea transilvaneana din satul Idicel, incat a invatat sa sufere romaneste pentru problemele tarii care l-a adoptat si sa se bucure alaturi de consatenii sai.
„OK, Romania, sfaramare si foc din nou. Nu veti face nimic altceva decat sa deveniti si mai saraci, si mai izolati, cu mai putina incredere din partea celorlalti, cu mai putine investitii si probabil cu mai putine sanse sa fiti ascultati”, scria cu revolta britanicul, in ianuarie 2012, atunci cand romanii au manifestat in numeroase orase, timp de mai multe zile, impotriva intregii clase politice. „In primul rand, sunteti impotriva atat de multor lucruri, incat nici macar nu sunteti siguri impotriva a ce sau a cui luptati.
(…) E usor sa spui «nu» la ceva – e mult mai greu sa sugerezi o alternativa laudabila si implementabila, ca sa nu mai vorbim de obtinerea unui consens in privinta scopurilor si ambitiilor”, gandea englezul suparat pe neputinta si ineficienta poporului in mijlocul caruia a ales sa traiasca.
Cand romanii din Idicel faceau pregatiri pentru una dintre sarbatorile satului, Graham Robinson s-a bucurat impreuna cu ei. „Pana acum, am observat ca in fermecatorul satuc si in magica vale care sunt casa mea de adoptie se petrece ceva minunat…
In seara asta scriu ca un englez. Maine voi canta si voi dansa, voi manca si voi bea, voi rade si voi susoti ca un satean din Idicel. Asta ma face sa fiu si fericit, si mandru de ceea ce am devenit – si totodata onorat ca mi s-a oferit aceasta oportunitate minunata”, nota Graham David Robinson, londonezul de la Idicel.
––––––––––––
„Transilvania este o comoara agricola, deoarece combina o fauna salbatica bogata cu alimente naturale si de calitate, produse de locuitorii zonei. Cred cu tarie ca Transilvania poate da un exemplu intregii lumi cu privire la productia ecologica de alimente sanatoase.
(…) Ar fi o tragedie de proportii inimaginabile ca un asemenea sistem unic, impreuna cu biodiversitatea sa – paduri, locuri, traditiile culturale sau populare -, sa se piarda tocmai in momentul in care lumea incepe sa-si dea seama ce importante si valoroase sunt ecosistemele sale pentru umanitate.”
Printul Charles
––––––––––––
Din Lake District pe Dambovita
Chris Agnew este un tanar artist britanic, in varsta de 26 de ani, care a absolvit cu calificativul First Class cursurile de practica in Arta Contemporana ale Universitatii din Leeds si a obtinut o distinctie pentru masterul in Arte Plastice, pe care l-a terminat la Wimbledon College of Art din Londra. El a castigat deja trei importante premii in scurta sa cariera artistica, iar lucrarile sale au fost expuse in capitala Marii Britanii, in Japonia si Italia. Iar in 2011, a decis sa se mute in Romania, fiindca s-a indragostit in timpul facultatii de o colega romanca.
Chris Agnew este doar unul dintre cei 45 de straini, dintre care 10 sunt britanici si care au facut subiectul volumului „Mai romani decat romanii”, coordonat de Sandra Pralog, pentru ca s-au indragostit de Romania.
Langa Parcul Cismigiu
Chris Agnew povesteste ca s-a nascut si a copilarit in nord-vestul Angliei, in vecinatatea unei zone minunate – districtul Lacurilor (Lake District) – , la 15 km de munte si in apropierea tarmului marii. Si totusi, dupa terminarea studiilor, nu s-a gandit nicio clipa sa se intoarca in zona aceea. El a renuntat fara regrete si la Londra aglomerata si dinamica, in care calatorea distante lungi cu metroul, de la locuinta sa la locul de munca ori spre atelierul sau de creatie. A ales sa traiasca la… Bucuresti.
„Cand le-am spus parintilor mei ca am decis sa ma mut in Romania, reactia naturala, instinctiva a mamei mele a fost sa spuna «Nuu!», acoperindu-si gura cu mana”, rememoreaza britanicul.
Acum, el sta in capitala Romaniei, intr-un apartament de bloc din apropierea Parcului Cismigiu. Iar atelierul in care isi petrece cea mai mare parte a timpului se afla, de asemenea, in imediata vecinatate a parcului.
Fascinat de Romania, fermecat de… romani
Chris Agnew crede ca cea mai intensa amintire pe care a trait-o in Romania a fost o noapte la hotelul de gheata de la Lacul Balea, ce s-a consumat in prima sa saptamana petrecuta in tara straina lui, din estul Europei.
„Hotelul era ceva absolut inedit, o constructie formidabila, fiecare camera fiind personalizata si ornata cu diferite sculpturi de gheata. Adaugand la toate acestea ospitalitatea oamenilor pe care i-am intalnit acolo, pot spune ca a fost o experienta unica. A doua zi, la coborarea cu telecabina, am descoperit in lumina zilei soseaua care se ondula dedesubtul nostru, Transfagarasanul, si un barbat schiind in josul muntelui. A fost inca unul din momentele in care am realizat cat de mult are de oferit aceasta tara”, afirma cu sinceritate Chris Agnew.
Romanii si felul lor deschis de a fi au fost cei care l-au cucerit definitiv pe tanarul artist britanic, stabilit in Romania „M-am gandit indelung la ce anume ma face sa ma simt atat de bine in Romania. As putea vorbi in continuare despre vreme, mancare si peisaje, dar cred ca temperamentul oamenilor este cel care rezoneaza cel mai bine cu felul meu de a fi”, se destainuie Chris Agnew.
