Spălarea ritualică a picioarelor este un obicei străvechi ce se mai practică în unele localităţi din judeţul Giurgiu în ziua de luni, după Duminica Rusaliilor.
Astfel, femeia cea mai vârstnică din gospodărie scoate în această zi la poartă un vas cu apă încălzită, un săpun de casă şi lână tunsă de pe un berbec sau oaie albă şi un ştergar.
Toate acestea sunt aşezate pe un strat de pelin sau bozii, iar bătrâna spală picioarele tuturor din familie, ale vecinilor şi pronunţă o formulă obişnuită de primire a unei pomeni. Spălatul picioarelor se face începând cu copiii şi ajungând la cei mai bătrâni, de la acest obicei fiind exceptate femeile căsătorite.
La final, se dă de pomană lâna albă ultimului bărbat spălat pe picioare, iar pelinul sau boziile folosite în ceremonie se aruncă pe o apă curgătoare. Obiceiul se practică în scopul purificării ritualice pe grupe de şapte sau nouă familii învecinate, în prezent acest obicei fiind practicat la scară mult mai redusă poate pentru una sau două familii de vecini. La finalul ceremoniei toţi participanţii se aşează la o masă comună, unde fiecare mănâncă din strachina primită ca pomană păsat fiert în lapte.
Totodată, această masă comună are rolul ca fiecare să se împace cu celălalt dacă în timpul anului au fost astfel de pricini ivite. Împăcarea se face prin strângerea mâinilor şi pronunţarea formulei „să ne ierte moşii păcatele”.
Înainte de a muri, oficianta cultului lasă moştenire obiceiul altei femei vârstnice din neam. Obiceiul se mai practică sporadic în judeţul Giurgiu în localităţile Frăteşti, Gogoşari, Vedea şi Oinacu.
Foto: YouTube
