Corina Caragea vorbește cu mult patos despre România și oportunitățile sale atât de multe. Vedeta PRO TV adoră mâncarea românească, satele din Maramureș și peisajele din Delta Dunării.
Când ai fost ultima oară într-o vacanță în România?
Sunt mare amatoare de călătorii și nu scap nicio ocazie să fug pe undeva. Când am un weekend liber, o iau spre munte sau spre mare, la noi în țară. Nu e prima dată când aleg liniștea Deltei. Cred că suntem cu adevărat norocoși noi, românii, cu asemenea moșteniri de la natură. Delta e un loc de o frumusețe unică în Europa, acolo unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră de mii de ani, formând un paradis natural – inclus în patrimoniul mondial al UNESCO. Din păcate, această zonă nu este exploatată îndeajuns, din punct de vedere turistic. Sau din fericire.
Atunci când vine vorba despre obiceiuri sau tradiții românești, la ce te gândești?
La Maramureș, la satele de acolo, unde călătorești înapoi în timp, în sensul bun al cuvântului. De Paște, de exemplu, oamenii sunt îmbrăcați în haine tradiționale. Dar ceva cu adevărat inedit este să asiști la o nuntă tradițională în Maramureș. Practic, tot satul este invitat! Mirele vine cu alai mare la casa miresei și este însoțit de alți prieteni călare pe cai împodobiți și cu…muzică. Ceterașii cântă pe tot drumul de la casa mirelui până la cea a miresei, apoi tot alaiul merge la biserica din sat. Evident, toată lumea este îmbrăcată în haine tradiționale. O altă tradiție care se păstrează de sute de ani este producția de horincă. Majoritatea gospodăriilor au așa numitele cazane în care localnicii produc horinca. Este numele țuicii din Maramureș și nu poate avea sub 52% alcool. În unele sate din această minunată zonă a țării încă există mori pe apă. Casele au fost construite pe cursul apei și au fost dotate cu roți uriase de lemn care sunt puse în mișcare de ape curgătoare. Acest mecanism ajută la măcinatul porumbului sau la spălarea și netezirea cergilor (covoare). Maramureșul este și patria claielor de fân – imagini cum mai rar găsești în Europa. Localnicii le fac manual, ca acum o sută de ani, deși ar putea utiliza mașini speciale.
Când va veni vremea, ce ți-ai dori să știe copiii tăi despre locul în care ai copilărit tu?
Sigur că mi-aș dori ca ei să știe cum am copilărit eu, locuri care rămân pentru totdeauna în sufletul meu. Cu siguranță, nu vom fi pe aceeași lungime de undă, căci generațiile se schimbă. Pentru mine, copilăria are coloana sonoră a vocii bunicului, spunând povești din al doilea război mondial, are mireasma cozonacolor făcuți de bunica, senzația de libertate când alergam cu picioarele goale pe uliță sau când bunicul mă trăgea cu sania, jocurile cu copiii din sat pe gârla înghețată etc. Nu știu cum va fi copilăria urmașilor mei.
Din punct de vedere culinar, care ți se pare cea mai ofertantă zonă a țării?
Știi cum e – mâncarea mamei este cea mai bună. Eu sunt din București, am petrecut multe vacanțe la țară, lângă Pitești și așa mi-am setat preferințele. Mie îmi place mâncarea românească în general. Dar, pentru că îmi pare grea, cu multă carne tocată și grăsimi, ciorbe etc, mănânc cu măsura. Îmi plac sarmalele, piftia, papanașii, șoriciul, micii și m-aș opri aici, ca să nu mușc din taste:)
Dacă ar fi să faci un Top 5 locuri de la noi care merită vizitate cum ar suna el?
Aș pune Transilvania pe primul loc (cu zonele binecunoscute și sate săsești cu biserici fortificate – Biertan, Viscri, Alma Vii sau Malancrav), apoi Delta Dunării, un Paște în Maramureș (Desești are poate cea mai frumoasă biserică de lemn, noaptea de Înviere acolo este magică), apoi aș mai recomanda Culoarul Rucăr -Bran – satele Fundata/ Peștera (Elveția României) și apoi o vizită merită făcută în Bucovina, la Moldovița, Sucevița și Voroneț.
