Obiceiurile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă sunt încă bine conservate. Ca în orice altă zonă a țării, în Dobrogea se întâlnesc câteva obiceiuri specifice.
Obiceiul colindatului, care este forma de manifestare specifică sărbătorii creștine a Nașterii Domnului, cunoaște și în Dobrogea, mai ales în satele românești tradiționale de pe limesul dunărean de la Ostrov la Seimeni și Topalu, o puternică tendință de conservare, chiar dacă nu înregistrează o diversitate a repertoriului ca-n alte zone etnografice ale țării. În majoritatea satelor dobrogene, colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun și îl precede colindatul flăcăilor.
Datini creștine
De obicei, copiii colindă în dimineața Ajunului de Crăciun până la prânz. La Aliman, Cochirleni, Rașova, Ciobanu, Gârliciu, Seimenii, Seimenii Mici și în general pe limesul dunărean colindatul începe dis-de-dimineață, înaintea apariției zorilor, și se termină a doua zi, când se luminează bine. Colindele copiilor sunt scurte și hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belșug și sănătate și mai ales cer daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe și, bineînțeles, bani. Un asemenea colind, vechi de peste un secol și care a fost înlocuit recent de „Bună dimineața la Moș Ajun“, se mai întâlnește numai în localitățile constănțene Rasova și Băneasa, este „Chitii – Mitii“ (Chitii – mitii după sac/ Zgâii ochii la colac, Dați colacu’ și hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Si slănina mai gustoasă). Copiii din Dobrogea mai au câteva colinde specifice precum „Bună dimineața“, „Raza soarelui“ și „Portocala“, care, de asemenea, au texte adaptate vârstei colindătorilor. Tot în Ajunul Crăciunului și flăcăii merg la colindat odată cu lăsarea serii. Aceștia se constituie, încă de la Lăsatul Secului, în cete de câte 2-4 persoane pentru fiecare sat și încep să colinde odată cu lăsarea întunericului de la casa preotului, unde se cântă un colind specific „Colindul de preot“, urmat de colinde obișnuite: „Colindatul de cu seară“, „Sus în slava cerului“, „Colindul cel mare“, etc. Repertoriul cetelor de flăcăi este foarte bogat și cuprinde colinde religioase şi laice: colinde de casă cu caracter general, colinde de fecior și fată mare, colinde pentru tineri căsătoriți, colinde legate de diferite ocupații: pescari și ciobani. Gazdele răsplătesc pe fiecare membru al echipei de colindători cu cozonac, gogoși și țuică fiartă. La Oltina, pe de altă parte, există obiceiul de a se împleti coronițe de flori nemuritoare pe care gazdele cu fete de măritat le dăruiau anumitor flăcăi din ceată.
Datini laice în Dobrogea
Colindatul cetelor de copii și flăcăi continuă și în noaptea Ajunului Anului Nou, când se fac urăturile cu Plugușorul, Sorcova și Plugul, centrate pe urări legate de belșug şi sănătate pentru colectivitate. În Dobrogea aceste obiceiuri au pătruns mai ales pe calea transhumanței și colonizării, prin care nou veniții din Transilvania, Muntenia şi Moldova au ajuns în lumea satului dobrogean, aducând cu ei obiceiuri din alte zone, pe care le-au adaptat specificului local. Așa este, de exemplu, jocul cu măștile denumit „Struțul“, care se practică încă în localitățile dobrogene Saraiu, Gârliciu și Ciobanul. Este o adaptare a textului și personajelor „Brezaiei“ muntenești, în care apare masca animalieră a caprei, cu botic clămpănitor, adaptată la o costumație specifică, o țesătură groasă din lână, de care sunt prinse legături de stuf, plantă care se găsea din abundenţă pe malul lacurilor dobrogene.
Cum şi când se constituie ceata
Ceata este o grupare juvenilă exclusiv masculină, care are ca principală atribuție performarea obiceiurilor de grup dintre Ajunul Crăciunului și Bobotează. Cetele autentice de flăcăi sunt formate din feciori, adică tineri necăsătoriți, participarea la colindat constituind o altă etapă de inițiere și de certificare a maturității, a statutului de tânăr ce-și poate întemeia o familie. La Aliman colindă trei cete: cea de copii, ceata mică și ceata mare. Dintre acestea cea cu sectorul de colindat (numit local „mahala“) în centrul satului este în mod obligatoriu formată din flăcăi, cunoscută sub numele de Ceata Mică. Aceasta coexistă cu Ceata Mare, alcătuită din bărbați însurați, de regulă fiind trecuți de 30 de ani. Ceata se constituie, de regulă, la Sfântul Nicolae, când încep și repetițiile. În marea majoritate a satelor dobrogene care conservă obiceiul colindatului, membrii cetei sunt priviți cu admirație, ca niște tineri de încredere, serioși, ce vor deveni buni gospodari în sat. Admiterea în ceată este un semn de confirmare a calităților, seriozității și modului pozitiv în care comunitatea îl percepe pe tânărul respectiv. În mod obișnuit, o ceată are între 10 și 12 membri, întotdeauna număr par, dar componența numerică diferă de la localitate la alta și se înregistrează extreme de la 6-8 membri la 30 de membri la Rasova, Dunăreni, Seimeni, Dunărea.
Componenţa cetelor
Complexitatea ceremonialului și performarea lui în grup necesită existența unui conducător care să coordoneze actele rituale și să vegheze la cât mai corecta lor împlinire. El se numește cap de ceată în majoritatea satelor dobrogene, vătaf în satele Tichilești, Almălău, Esechioi, Bugeac, Gârliţa și Galița, șef de ceată la Aliman și Vlahi, casier la Oltina, Satul Nou, Răzoare, Viile, Dunăreni, Topalu, Crucea și Gârliciu, împărat sau rege la Carvăn, Cuiugiuc și Goruni. Nefiind o alcătuire aleatorie, ci o grupare bine organizată, ceata de colindători funcționează în baza unei organigrame judicioase, în care fiecare membru are atribuții bine stabilite, intrând într-un sistem de relații de subordonare față de conducător și de colaborare cu ceilalți colindători. Așezate într-o ordine ierarhică, funcțiile sunt: ajutorul (la Cochirleni) sau susținătorul (la Ciobanu), capul de chez numai la Rașova, casierul, contabilul (la Canlia), socotitorul (Ion Corvin și Viile), măgarul numit la Băneasa și cărăuș, țuicarul, iapa (Rasova) și pisic, care are un rol mai pitoresc pentru că în timpul urăturilor cercetează amănunțit dacă gazda nu a uitat cumva afară la uscat cârnații și colăcarul. Din păcate, această funcție tradițională în cetele de colindători este dispărută în Dobrogea de sud și se mai întâlnește doar în Oltina și Cochirleni.
Costumaţie şi recuzită
Pentru colindat flăcăii se îmbracă în haine civile cum ar fi pantaloni și pulovere de culoare închisă, cojoace cu față de stofă ca de exemplu șubă şi căciuli negre de astrahan. Tinerii poartă în picioare bocanci, pantofi sau cizme. Ca elemente de recuzită nu întâlnim decât coronițe făcute de fete și purtate peste căciulă de flăcăii din satele din sud-vestul Dobrogei. Mai avem și toiagul, dar care se regăsește tot mai rar. În localitatea Adamclisi evoluția cetei de colindători este însoțită de jocul caprei, care este obicei singular, nefiind specific zonei. Obiceiul a fost adus de coloniștii veniți din Teleorman (unde este cunoscut sub numele de Brezoaia, în timp ce localnicii dobrogeni îi spun țurca) și a rezistat până în zilele noastre datorită caracterului spectaculos pe care-l imprimă colindatului. Țurca sau Brezoaia este numele ce se dădea unei măști care avea o înfățișare compusă dintr-o barză cu coarne de cerb sau cerb cu cioc de barză. Ea însoțea ceata la casele de colindat, executând un joc scurt, singură sau în același timp cu colindătorii, iar a doua zi, în prima zi a Crăciunului, juca singură un dans lung şi spectaculos în mijlocul mulțimii adunate în centrul satului.
foto: hotel-fortuna.ro
