Cimitirul Bellu, pe lângă faptul că adăpostește mormintele unora dintre cei mai importanți artiști, scriitori și oameni de stat ai României, el ascunde câteva povești mai puțin cunoscute publicului larg.
În Cimitirul Bellu fiecare mormânt, fiecare piatră funerară ascunde o poveste. Este interesant să te plimbi pe Aleea Scriitorilor, să treci la pas și să vezi că, la umbra teiului, se odihnesc Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc sau Liviu Rebreanu. Sau, pe Aleea Actorilor, să îți aduci aminte de marii noștri: Amza Pelea, Birlic, Gheorghe Dinică etc. O vizită aici, poate fi o călătorie în timp și mai mult decât atât!
Iată câteva lucruri mai puțin știute despre Muzeul/ Cimitirul Bellu!
Cam pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pe ulița Șerban-Vodă se afla o grădină care-i aparținea baronului Barbu Bellio. Aici veneau duminicile sau în zilele de sărbătoare bucureștenii să joace sârba sau alte dansuri populare, la modă în acea vreme.
Se mai spune că, în grădina Belului, creșteau portocali, lămâi și chitri. Iar, după ce baronul Barbu Bellu a donat locul pe care se afla livada de portocali Sfatului Orășenesc, oficialitățile au început amenajarea cimitirului.
Prin anii ’80, o asociaţie spiritistă din Brazilia oferea statului român 5 milioane de dolari pentru cavoul Iuliei Hașdeu, cu tot cu oseminte, însă autoritățile de atunci au refuzat. Bogdan Petriceicu Hașdeu, tatăl Iuliei, susținea că mormântul a fost construit după indicațiile primite de pe lumea cealaltă de la fiica sa, în timpul unor ședințe de spiritism, motiv care ar fi atât de valoros acest cavou.
Familia Bellio, ca orice familie boierească, avea un blazon. Acesta era împărțit în patru secțiuni care înfățișau un trident, un vultur, un cal și un unicorn.
