Pe 30 noiembrie toți ortodoxii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei. Și pentru că tradițiile noastre legate de această sărbătoare sunt atât de frumoase și mistice, ne-am gândit să trecem în revistă câteva dintre ele.
Încă de pe vremea dacilor se spune că în noaptea de 30 noiembrie, lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada fiecărui lup în parte, pentru iarna care începe.
Se credea și încă mai există credința că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten și nimic nu scapă dinaintea lui.
Ziua de 30 noiembrie se serbează prin nelucru în casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci și pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când pornește și lupăria.
Ca să-și apere gospodăria de lupi, se obișnuieste și astăzi la țară să se ungă țărușii de la poartă, ferestrele și pragul ușilor cu usturoi.
În unele părți ale țării, gospodarii fac o cruce de ceară și o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari etc.
Mai există și credința că, în noaptea de Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii, spiritele morților care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare.
Unele fete își pregătesc turta, pentru ea aducând apă cu gura. Pentru acest colac, ele aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepara turta (făina și sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele își mănâncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea.
Și tot de Sfântul Andrei, fiecare membru al familiei pune grâu la încolțit. Se spune că în funcție de cât de înalte și de groase cresc firele de grâu până de Anul Nou, fiecare va afla cât de sănătoasă și de norocoasă va fi în anul următor.
