Născut în Târgu Mureș, Alexandru Rotar a terminat o școală de Arte și meserii la Turda, apoi a intrat în câmpul muncii la o fabrică de sticlă. A fost dragoste la prima vedere și de atunci au trecut 45 de ani. Nu se oprește aici și își dorește ca meseria lui să nu dispară, marele său regret fiind că tinerii din ziua de astăzi nu sunt atrași de acest meșteșug.
De unde dragostea, chemarea pentru această meserie?
Sunt descendent al unor familii de sticlari din Transilvania și cred că este cea mai frumoasă și cea mai grea meserie din lume. Meșteșugul l-au adus sașii, de la care am învățat și eu tot ce știau ei. Am ajuns să lucrez sticla cu drag și cea mai mare dorință este ca ea să nu dispară. Sunt printre ultimii sticlari care au mai rămas și aș ridica sticlăria la rangul de artă…
Care este piesa de care sunteți cel mai mândru?
Sunt multe, dar îmi vine în minte acum o tablă de șah de 60 pe 90 de centimetri, la care am lucrat o lună și jumătate.
E greu să lucrezi cu sticla?
Trebuie să vorbești cu sticla. Ce să mai, trebuie să fii și un pic nebun să faci o meserie din asta. Am avut multe invitații să plec afară, dar am vrut să rămân aici, pentru că mai sunt doar câțiva sticlari adevărați în România… Meseria asta se duce și e păcat. Cred că este cea mai rară meserie din lume…
Vă mai aduceți aminte care a fost prima piesă din sticlă făcută de dvs.?
Prima piesă am făcut-o la scoală… Ne-am apucat să suflăm, să facem pahare… Trebuie să ai și harul de a percepe modalitățile și tehnicile, pentru că sunt sute de tehnici, nu numai de topire, dar și de îmbinare a sticlei. Marea bază a meseriei există în EU-ul meu.
Ce cumpără românii cel mai mult? Și unde vindeți?
Vând la târgurile de profil sau la evenimentele la care sunt invitat. (Noi l-am întâlnit la evenimentul Thre Grand Heritage, la Marriott, zilele trecute). Cel mai mult se vând mărunțișurile… Nu o fac pentru câștig, ci pentru a duce lucrul în fața oamenilor, încerc să sensibilizez lumea să se gândească că ar fi păcat să se piardă o așa meserie frumoasă. Arta focului e o meserie frumoasă, dar foarte grea. Ar fi mare păcat să dispară…
