Biserica a fost construită din grinzi de brad. Altarul pătrat este mai strâmt decât planul dreptunghic al corpului principal al bisericii, aşa cum este tipic pentru bisericile mai vechi. S-a dedus din detalii arhitecturale că biserica originală era mult mai scundă şi că a fost înălţată mai mult în secolul al XVIII-lea. Edificiul este unul dintre cele opt biserici incluse în Lista Internaţională a Moştenirilor UNESCO.
Biserica are un acoperiș cu două rânduri de streșini, deși altarul are acoperișul propriu, un pic mai coborât, ca de obicei. Portalul, care a fost adăugat ulterior, are acoperişul ieşit în afară. O turlă cu acoperământul conic încoronează edificiul. Gheorghe din Dragomireşti a pictat biserica într-un stil post-bizantin în 1794. Picturile sunt foarte bine conservate și includ scene mari în chenare simple. Culorile sunt mai importante pentru unitatea picturilor decât compoziţia propriu-zisă a scenelor. Inscripțiile pictate sunt pline de informații din perioada domniei împăratului habsburg Francisc. Intrarea în biserică se face printr-o uşă dublă pictată frumos, a cărei parte superioară înfăţişează figurile Sfinților Petru și Pavel, iar partea de mai jos – vița de vie agățătoare. De asemenea, tocul foarte larg al ușii este decorat cu plante agăţătoare şi cu un înger pe fiecare parte.
Principala temă din pronaos este Judecata de Apoi, una din cele mai complexe fresce din Maramureș. Diferite grupuri sunt înfățișate pentru a înfrunta Judecata, de obicei mulți străini printre cei condamnați, precum turcii, tătarii, arabii și țiganii, sau oameni imorali, precum mincinoșii, escrocii și invidioşii. Scena acoperă nu doar peretele vestic, ci și cel nordic și sudic. La un moment dat, s-au făcut deschideri în peretele dintre pronaos și naos pentru a permite tuturor să asiste la slujbe. Naosul este foarte înalt. Bolta a fost îngustată prin folosirea grinzilor pe fiecare parte. Pe ea se află reprezentarea Sfintei Treimi. Pe pereți se află scene din Noul Testament, înfăţişând Viața și Patimile lui Iisus. De asemenea, sunt numeroase scene din Vechiul Testament. Una din scene, unică în zonă, îl arată pe Iisus în chip de pelican care îşi hrăneşte puii cu sângele inimii Sale.
