Termenul „fârşang”(faşanc- in pronuntie romaneasca) vine din germană şi se traduce „mască”.
Se pare că acest obicei (profan la început – a ajuns o sărbătoare religioasă) ar fi apărut în lumea germană, maghiară-catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la romani şi sârbi .
Începe în prima duminică după Lăsata Secului, cu 6 săptămâni înainte de postul Paştelui. În acea duminică are loc „faşancul cel mic” (al copiilor); luni şi marţi este „faşancul cel mare” (al tinerilor căsătoriţi, necăsătoriţi, etc). Iniţial faşancul dura 6 zile; astăzi numai 3 zile (duminică, luni, marţi – românii; luni, marţi, sâmbătă – sârbii).
Semnificaţia lui este complexă: prin ironie, satiră, parodie se scot la iveală relele făcute de semeni; neplăcerile, necazurile pricinuite de natură în acel an; apoi şansa purificării corporale şi sufleteşti (simbolic prin atingerea cu nuiaua, mai nou cu o sticlă de plastic) în postul Paştilor, lucru ce-l determină pe om să fie mai bun, mai tolerant, mai realist. De asemenea, faşancul este un spectacol, un carnaval al costumelor şi măştilor, precum o piesă de teatru în aer liber.
Sărbătoarea faşancului ar mai putea reprezenta bucuria victoriei binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului; a vieţii asupra morţii (mortul simbolic- mascat nu este o persoană anume; este „masca” ce încă ascunde relele anului astronomic, natural trecut; „răul şi relele se îngroapă” după ritualul creştin).
Desfăşurarea sărbătorii
În primul rând există superstiţia că dacă un membru al familiei nu se maschează, asupra ei se abat rele, necazuri (mor păsările, animalele, etc) în anul ce vine. Deci, primul moment este mascarea feţei şi îmbrăcarea costumului (de bun gust: costum popular, costum şi mască deosebite – de domni, domniţe, prinţese, regi, regine, mirese; altele erau groteşti şi provocau spaima, frica, ca pe vremea turcilor). De altfel, termenul „lorfe” în germană, li se atribuia mascatelor, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor.
Nunta
Cortegiul nunţii este unul poetic: mirii, naşul – naşa; nuntaşii şi alte persoane. Ceremonia căsătoriei se realizează într-un loc special amenajat (aer liber, local) de către un preot (ajutor de cantor, diacon). Simbolic se serveşte masa, se cinstesc, după care cel desemnat anunţă darurile. Exprimate în cuvinte plastice, ele evidenţiază cam ce le-ar fi necesar noilor căsătoriţi (exemplu: naşii dăruiesc mirilor 100 gălbiori şi un ghem cu aţă, făcându-se aluzie la faptul că mireasa nu fusese castă; sau ca dar o funie de cânepă pentru mireasă şi o vacă cu lapte pentru mire – era cam tânăr de ani, etc). Petrecerea se încheia seara când toţi reveaneau (pe ascuns) la locuinţele lor (nu înainte de a se cinsti„zdravăn”).
Înmormântarea
Semnifică nu atât trecerea prin timp a omului cât mai ales, despărţirea de tot ceea ce a fost rău, urât, nefericit în anul anterior (neîmpliniri, necazuri, etc). Un mascat joacă rolul mortului. Acesta este aşezat într-un coşciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruţă. Cortegiul (de data asta mai grav, mai sobru) se constituie din: tineri mascaţi în faţă cu crucifixe şi steaguri (unele chiar bisericeşti; apoi preotul, preoţii) şi apropiaţi ai acestora (inclusiv corul); urma carul cu mortul şi pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele (soţul sau soţia); copiii, nepoţii, prietenii defunctului/ei, etc – toţi mascaţi.
Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citeşte dintr-un fel de Biblie fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul foloseşte în loc de tămâie, în cădelniţă, ardei iute, care arzând pe jar împrăştie un aer de nesuportat şi un fum iute (însă chiar preotul în predicile sale, satirizează pe cei care fac opriri dese – pentru bani şi pomeniri pentru mort). Bocetele echipei speciale (bocitoarele) satirizează mai ales faptele celor rămaşi în viaţă, cum ar fi soţul/soţia, văduvi/văduve, tineri.
Înhumarea măştii (a faşancului) este şi o subtilă invocaţie către puterile mărginite ale naturii, gata să irumpe în mugurul de pom şi colţuri de iarbă.
Sărbătoarea se încheie cu un bal, prilej cu care „nemascaţii” făceau aluzii la diferitele momente ale faşancului.
foto: Știri din Banat
