Mai rar întâlnit și folosit astăzi, fluierul este un instrument muzical tradițional, utilizat mai ales de către păstori, atunci când erau plecați cu oile la pășunat.
Confecționat din lemn, fluierul era prevăzut la unul din capete cu un muștiuc cu vrană, prin care interpretul sufla aerul în interior. Dintre instrumentele tradiționale de suflat, fluierul a fost instrumentul cel mai drag păstorului, atât în momentele de bucurie, cât și în cele de tristețe, cântările din fluier alinându-i sufletul și singurătatea.
Ca instrument muzical, fluierul a fost cel mai des utilizat și datorită dimensiunilor sale mici, fiind foarte ușor de transportat.
De obicei, acest instrument vechi era confecționat de către ciobani, din lemn de soc, prun, cais, sau cireș și, mai rar, din metal.
Cu timpul, au apărut și meșteri specializați în confecționarea fluierelor, din care putem menționa localitatea Hodac din județul Mureș sau localitatea Spulber, din județul Vrancea.
În țara noastră, există o bogată varietate de fluiere, de la fluierul dobrogean ( cu dop), la fluierul moldovenesc, în cele două variante ale sale, cea primitivă tilinca ( fără dop și fără găuri) și trișca ( cu dop), fluierul îngemănat, fluierul oltenesc sau fluierul cu apă etc.
