Hora este cel mai vechi şi cel mai răspândit dans popular românesc. Transmis din generație în generație, dansul se joacă de către femei şi bărbaţi deopotrivă, în cerc mare, aceștia ţinându-se de mâini.

Paşii la horă sunt simpli, înainte şi înapoi, uneori combinaţi cu o mişcare laterală. Ritmul este unul potrivit. Oricine poate juca acest joc.

Cultura populară românească oferă posibilitatea de a observa geneza și evolutia valorilor spirituale. Așadar, circularitatea horei ne amintește de faptul că cercul, ca formulă cosmică, este un univers închis. Prima menționare a horei a fost făcută de cronicarul Dimitrie Cantemir în cartea sa „Descriptio Moldaviae” , în 1716. Acest lucru s-a întâmplat aproape de timpul când s-a facut și prima descriere a muzicii populare, respectiv lăutarii. Aceasta datează din 1688 și apare în „Biblia de la București”, scrisă de Șerban Cantacuzino.

Hora poate fi numită conform locului de unde provine – „Hora de la Orhei” sau poate purta numele persoanei sau a evenimentului, în cinstea cărora este interpretaăa – „Hora miresei”, „Hora nuntii” etc.

În unele zone, dansului i se mai spune simplu „Nuneasca”, „Floricica” etc.

Sursa foto: irinamonica.wordpress.com