Un loc în care fiecare vizitator primeşte pentru sufletul său exact ceea ce-şi doreşte. Mănăstirea Putna este poate cea mai frumoasă și mai căutată mănăstire din țară. Mihai Eminescu a numit-o „Ierusalimul Neamului Românesc”.
Mănăstirea Putna se află în comuna cu același nume din județul Suceava. În ceea ce privește distanța dintre orașele importante ale Bucovinei, o despart 97 de kilometri de Gura Humorului, 100 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc, 127 de kilometri de Vatra Dornei și 68 de kilometri de Suceava.
Prima şi cea mai importantă ctitorie religioasă a domnitorului Ştefan cel Mare, mănăstirea Putna, a fost începută la 10 iulie 1466, la un an după cucerirea cetăţii Chilia (1465), pe locul unei bisericuţe de lemn. Daniil Sihastru l-a sfătuit pe voievodul Ștefan să aducă o jertfă lui Dumnezeu pentru această biruință, și anume să înalțe o biserică.
Legenda spune că alegerea locului bisericii a fost făcută trăgând cu arcul de pe Dealul Crucii. Astăzi, pe locul din care Ștefan a încordat arcul se află o mare cruce. Săgeata a străbătut valea și în locul în care s-a înfipt în pământ, voievodul a dat poruncă să se ridice altarul bisericii.
Concepută ca necropolă domnească, mănăstirea a fost terminată în anul 1469. La 3 septembrie 1470, biserica a fost sfinţită, primind hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Această ctitorie este considerată de specialişti ca fiind un prototip al stilului moldovenesc în arhitectura bisericească, caracterizat prin influenţe bizantine şi gotice.
Se știe că biserica originală construită de Ștefan avea pictura interioară și exterioară realizată pe fond de aur. Învelitoarea acoperișului era făcută din plumb.
De-a lungul veacurilor, Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări precum incendii, năvăliri și ocupații străine, cutremure, dar care nu au putut întrerupe desfășurarea vieții monahale și lauda neîncetată adusă lui Dumnezeu. Biserica Putna a fost reconstruită ulterior în 8 ani de către Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan și Istrate Dabija. Doar Turnul Tezaurului, ridicat în 1481, mai este astăzi în picioare.
La Putna se păstrează o însemnată colecție de artă medievală, constând în broderii, manuscrise, miniaturi, argintării, icoane, sculpturi în lemn și piatră, și chiar și mormintele voievodale.
Sala de la etaj se numește Turnul Eminescu, deoarece la marea serbare din 1871, au fost găzduiți aici peste noapte poeți români importanți, printre care Mihai Eminescu și Ioan Slavici. În partea sudică se găsește Casa Domneasca.
Cel mai valoros obiectiv de aici este însă mormântul domnitorului. În camera mormintelor odihnește trupul domnitorului Ștefan cel Mare. Mormântul său este acoperit cu un baldachin din marmură albă. Alături de el mai sunt înhumați la Putna – Maria (soția lui Ștefan cel Mare), Maria (fiica lui Ștefan cel Mare), fiul său Bogdan (domn între anii 1504-1517), nepotul său Ștefăniță (domn între anii 1517-1527).
Muzeul și biblioteca în care se găsesc mii de volume duhovnicești, de istorie și de literatură întregesc latura culturală a mănăstirii.
Un capitol aparte al patrimoniului religios românesc îl constituie reprezentările miniaturale sculptate în lemn, înfățișând figuri și scene biblice, de pe crucile de mână și cele destinate Sfintei mese. Cel mai adesea, acestea sunt lucrate în lemn de cedru sau de chiparos și ferecate în argint aurit, gravat, filigranat, ajurat sau ciocănit în stilizări florale și geometrice, cu incrustații de pietre prețioase și semiprețioase. Deși restrânsă cantitativ, colecția de cruci sculptate de la Putna are o mare valoare artistică – aici se păstrează cel mai vechi exemplar din patrimoniul românesc al unei asemenea piese (o cruce de mână, sculptată și ferecată în 1503, din porunca lui Ștefan cel Mare, pentru ctitoria sa de la Putna). O altă capodoperă a sculpturii în lemn, aparținând tot mănăstirii Putna, este lada de sacristie considerată multă vreme ca fiind racla în care au fost aduse, de la Cetatea Albă la Suceava, moaștele Sf. Ioan cel Nou. Deși este de origine italiană, această piesă (realizată din lemn de chiparos și reprezentând patimile Mântuitorului) este o operă singulară în patrimoniul artistic din România și una dintre cele mai vechi sculpturi decorative în lemn păstrate intactă la noi.
Foto: www.rolandia.eu / www.worldtravel.ro
