Construită în urmă cu patru secole, ca o cetăţuie unde să nu poată intra nici un duşman, Mănăstirea este una dintre comorile Bucovinei, cu zidurile şi turnurile sale şi cu picturile care îi acoperă pereţii. Mănăstirea Sucevița, cu hramul Învierea Domnului, este situată la 18 km de Rădăuți și 55 de km de Câmpulung Moldovenesc, în comuna Sucevița, judetul Suceava.
Mănăstirea Suceviţa a fost construită spre sfârşitul secolului al XVI-lea şi se consideră a fi cel mai întărit complex mănăstiresc din zona Moldovei, deoarece a avut rolul de a apăra familia Movileştilor şi averile lor. Ion Neculce mărturisea că în mănăstire încă mai sunt încăperi din vechea casă domnească şi beciuri în care a stat ascunsă averea.
În vecinătatea sa, se găsesc biserici precum Putna, Moldoviţa, Humor şi Dragomirna, a căror valoare istorică este inestimabilă. Aceste monumente au în comun picturile de pe ziduri, în care personajele prezentate sunt îmbrăcate în portul localnicilor.
Despre Suceviţa se spune că reprezintă „testamentul artei moldoveneşti”. Incinta fortificată şi biserica zveltă, cu picturile exterioare, amintesc de ctitoriile lui Petru Rareş, chiar dacă biserica este mult mai târzie.
Tradiţia spune că ar fi existat încă din secolul al XV-lea un schit de lemn atribuit călugărului Pahomie, pe locul căruia Gheorghe Movilă, cel mai vârstnic dintre fraţii Movileşti, ar fi înălţat o biserică de zid. Mănăstirea este ctitoria fraţilor Movileşti: Gheorghe, Ieremia şi Simion.
Între anii 1582 – 1584 a fost construită Biserica Suceviţa, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din nordul Moldovei.
Muzeul mănăstirii adăposteşte piese de excepţie, printre care: broderii liturgice datând din secolul XV, mobilier marcat de influenţa orientală, manuscrise ferecate în scoarţe de lemn şi argint aurit, icoane. De asemenea, în muzeul mănăstirii se păstreză o capsulă de argint aurit cu părul Elisavetei, soţia lui Ieremia Movilă. În anul 1617 Elisaveta împreună cu al său fiu, Alexăndrel a fost prinsă de turci şi dusă în robie la Constantinopol, iar în semn de nemărginită durere, şi-a tăiat părul şi l-a trimis la Suceviţa.
O legendă spune că pentru a-i fie iertate păcatele, o femeie a cărat cu carul ei cu boi, vreme de trei decenii, piatra necesară pentru a fi ridicată actuala construcţie.
După venirea pe tronul Moldovei, în anul 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvorașe, amplasate la intrare, zidurile și turnurile de incintă, care conferă Mănăstirii Sucevița înfățișare de cetate medievală, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd și astăzi pe latura de nord, precum și chilii pentru călugări.
În timpul domniei lui Ieremia Movilă, a fost pictată biserica atât în interior, cât şi în exterior. Pictura care se păstrează în forma originală, a fost realizată de către doi pictori din Moldova, Sofronie şi fratele său, Ioan Zugravul.
O altă legendă spune că motivul pentru care o parte din mănăstire a rămas nepictată este că zugravul a căzut de sus, de pe scară, şi a murit. Cât despre culorile de pe zidurile acestor mânăstiri, se spune că, pe vremea lui Ştefan cel Mare, erau trimise zugravilor butoaie cu ţuică de prune. Deoarece ei nu reuşeau să bea atât de mult, foloseau ţuica în amestecul culorilor. Aşa s-ar explica faptul că picturile încă sunt într-o stare bună, deşi a trecut mult timp de când au fost realizate.
Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.
În camera mormintelor își dorm somnul de veci frații voievozi Ieremia și Simion Movilă ale căror lespezi funerare din marmură de Rușchita sunt valoroase obiecte de artă medievală românească.
Pe faţada nordică, pe o mare suprafaţă se desfăşoară cel mai valoros ansamblu pictural exterior al Suceviţei, cunoscut sub numele de “Scara lui Ion Climax”, după numele celui care a povestit legenda scării cerurilor. Aceasta scenă reprezintă o veche credinţă populară, cum că sufletul după moarte trebuie să treacă prin mai multe vămi (vămile văzduhului), pentru a ajunge la judecătorul suprem. Această scară mai este numită “Scara cerurilor” sau “Scara virtuţilor”.
Mănăstirea Sucevița, ultima biserică moldavă zugrăvită în exterior, este un „testament al artei vechi moldovenești”. Tradiția și inovația se împletesc original și pitoresc într-o desfașurare multicromă dominată de un verde crud, plin de viață.
O trăsătură caracteristică a picturii de la Sucevița este înclinația spre narațiune, configurând cicluri complete din viețile unor sfinți (Sfântul Pahomie, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Gheorghe, Viața lui Moise etc), prezentate cu scop educativ.
Datorită valorii sale și a rolului educativ, religios și cultural, Mănăstirea Sucevița face parte din patrimoniul universal.
Foto 1: www.wikipedia.org
Foto 2: www.mapio.net
Foto 3: http://inspiredbymaps.com
