Istoria palatului începe de acum mai bine de două secole, când baronul Wesselényi Istvan face din Jibou centrul administrativ al vastelor sale domenii.
Construcția castelului a fost începută în 1779, cei mai buni constructori, arhitecți și pictori ai lumii transilvănene punând umărul atunci la realizarea acestei lucrări arhitecturale de excepție pentru România.
Clădirea în stil baroc de aproape 3.500 de mp, cu laturi de peste 80 de metri şi cu frontoane specifice, a fost și locul unde au avut loc reprezentaţii ale primei trupe de teatru din Transilvania. Mai mult, caii din herghelia domeniului erau faimoşi în Ungaria şi în statele germane, iar manufactura de mătase a pus la acea vreme Jiboul pe harta europeană a luxului.
Perioada de glorie a castelului e însă legată de numele lui Wesselenyi Miklos Junior, singurul din cei 10 sau, după unele surse, chiar 13 copii pe care Miklos senior i-a avut cu soţia sa Polixenia. De altfel, legenda spune că atunci când i-a murit şi cel de-al nouălea copil, Wesselenyi senior a pus să se zidească uşa cavoului familial din care astăzi mai există doar câteva ruine.
Clădirea impresionantă are 50 de camere, iar domeniul este înconjurat de o impresionantă grădină botanică, întinsă pe o suprafaţă de 30 de hectare.
Domeniul Wesselenyi a fost întotdeauna renumit pentru herghelia de cai, iar pe fostul grajd se mai poate vedea şi astăzi o parte din căluţul realizat de Johannes Nachtigall, unul dintre cei mai însemnaţi sculptori care au activat în Transilvania în acele vremuri.
În urmă cu 40 de ani, jumătate din clădire a revenit fostului Palat al Pionierilor, actualmente Club al Copiilor. Recent, palatul a fost retrocedat moștenitorilor.
