Obiceiurile de Izvorul Tămăduirii sunt destul de numeroase în orice zonă a ţării, însă în mod deosebit în Crişana.
În prima vineri după sărbătorile Pascale este serbată sărbătoarea intitulată Izvorul Tămăduirii. Numele de Izvorul Tămăduirii a fost dat la Constantinopol întrucât aici se petreceau numeroase minuni creştine.
Legenda sărbătorii Izvorul Tămăduirii este destul de interesantă. Leon cel Mare, împăratul Constantinopolului, se plimba într-o pădure. În timpul plimbării sale s-a întâlnit cu un om orb care i-a cerut apă. În zadar caută acesta apă că nu găsi. În cele din urmă vocea Maicii Domnului îi comunică împăratului să intre în pădure şi să caute apă. După ce îi va oferi apă omului orb, să îl spele pe faţă cu acea apă sfântă. Leon cel Mare făcu întocmai cum îi comunică Maica Domnului. Imediat ce îl spală pe faţă cu apă, orbul începu să vadă. Odată ajuns împărat, Leon cel Mare a construit în aceste locuri o biserică, semn al credinţei sale. Apa acestui izvor a făcut de-a lungul timpului numeroase minuni. A vindecat de boală sute de persoane, inclusiv pe împăratul Iustinian.
Obiceiurile de Izvorul Tămăduirii constau în sfinţirea apei la Biserică, aceasta purtând numele de Aghiazmă Mică. Oricine va bea Aghiazmă se va vindeca, purificându-şi sufletul de toate păcatele.
În Crişana, de Izvorul Tămăduirii, preoţii merg la fiecare izvor din regiune pentru a le sfinţi, pentru a alunga spiritele rele şi pentru a le păstra pure şi tămăduitoare.
Foto: Mitropolia Banatului
