Se pare că strămoșii noștri făceau băuturi spirtoase încă din secolul al XVI-lea. Pălinca, țuica sau rachiul (în funcție de zona țării din care provine sau fructele din case se prepară) poate fi făcută din mere pădureţe, pere, gutui, vişine, piersici, caise, cireşe, porumb, soc ori măceşe și este o băutură naturală în totalitate.
Rachiul se mai poate face și din tescovină (rămășițele de la tescuirea strugurilor sau din drojdia rămasă, după tragerea vinului).
Pentru această licoare mult prețuită de români, aveți nevoie de butoaie mari de 60 l, iar fructele din care doriți să preparați licoarea trebuie să fie cât mai coapte și zemoase. Așadar, mai întâi, se spală fructele cu un jet de apă rece (prunele, corcodușele, merele, perele, caisele, strugurii) și se zdrobesc cu ajutorul unui zdrobitor, sau dacă aveți răbdare sau faceți o cantitate mai mică, se dau prin mașina de tocat. Unii recomandă scoaterea sâmburilor de la fructele precum: prune, cireșe sau corcodușele. Fructele zdrobite se pun în butoi și se prepară apoi un sirop dintr-un kg de zahăr topit în 3-4 l de apă fiartă, sirop care va fi turnat peste fructe. Adăugarea de zahăr în cantitate mică ajută la pornirea fermentaţiei şi nu dăunează gustului sau calităţii distilatului. Dacă fructele nu sunt suficient de zemoase (posibil în cazul unor soiuri de mere sau pere) adăugați încă 5-6 litri de apă, fiartă în prealabil. Se închide butoiul cu capac şi îl punem la fermentat. Dacă este cald, fermentaţia durează între 15 şi 21 de zile. Dacă butoiul este închis ermetic după fermentare, se poate distila oricând, fără să se piardă din alcool.
Licoarea este nelipsită de pe mesele românilor, iar cercetătorii spun că băuturile distilate obţinute din fructe sunt mult mai sănătoase decât cele obţinute din cereale.
