Petre Ghițeanu este un fost profesor de desen care a descoperit lemnul și s-a lăsat cucerit de ceea ce poate face din el. L-am întâlnit la un Târg organizat la Muzeul Țăranului Român și i-am aflat povestea.
Are 71 de ani, a fost profesor de desen la școala din Băicoi (Prahova) și a descoperit lemnul întâmplător.
Am fost fascinat de lemn, m-a cucerit prin faptul că are viață, chiar și după ce a fost tăiat și m-a bucurat faptul că prin utilitate sau frumusețe pot să-i prelungesc viața, valoarea. Am început să sculptez în lemn acum 44 de ani. Singur. De mic copil ciopleam, folosind instrumentele din bucătăria mamei. Îmi amintesc că pe la 7-8 ani mi-am confecționam lucruri simple: o sabie de lemn, o bărcuță, o pușcă… Anii au trecut, iar prin 1970-1971, fiind profesor de desen, am avut o oră de Istoria artelor și arta populară. Mi-a venit atunci ideea să le duc copiilor niște bucăți de scânduri și să încercăm ceva din lemn, am făcut niște elemente simple pe bucăți de lemn, triunghiul, dintele de lup, iar elevii au fost fascinați. Au vrut să învețe mai mult. În paralel, am început să studiez la bibliotecă, am început să cumpăr albume de artă, ce să mai, am învățat și am lucrat singur. Când am ieșit la pensie, în anul 2010, am început să merg la târguri cu obiecte făcute de mine, să mai rotunjesc pensia… Mai mult, aici, la târguri, întâlnesc alți oameni, alți meșteri populari.
Întrebat fiind ce obiect are mai mare succes la public, meșterul nostru popular ne-a mărturisit că: Cel mai mult se vând lingurile, uneori se vând bufnițele sau colierele, troițele în miniatură etc.
Domnul Ghițeanu are însă o nemulțumire, nu a găsit încă pe cineva căruia să-i lase tot ce are.
Caut un tânăr de ani de zile pe care vreau să-l învăț tot ce știu, să- i las și instrumetele, cărțile etc. Îl caut și nu l-am găsit până acum. În rest, lucrez cât o să mai pot, cât mâinele mă vor mai asculta.
