Crăciunul se sărbătorește pe 25 decembrie și este cu siguranță perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie.
Colindul, scenetele cu motive religioase şi mesele îmbelșugate sunt nelipsite în toate zonele ţării, în această perioadă a anului.
La sate, copiii și tinerii în special merg din casă în casă și cântă despre venirea lui Iisus Hristos pe pământ. Se cântă Steaua, Vifleemul, Pluguşorul, Sorcova, Vasilica, anumite jocuri cu măşti (Țurca, Cerbul), teatrul popular, dansuri (Căluţii, Căluşarii).
Steaua amintește de steaua care a vestit naşterea lui Iisus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea lui Dumnezeu. În zilele noastre, se merge cu Steaua în prima și a doua zi de Crăciun.
La sfârșitul fiecărui colind, ceata de colindători primește răsplata. Pe vremuri, aceasta consta în: covrigi, nuci, mere, cozonac.
Se mai spune din bătrâni că în dimineața de Crăciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, în care să punem o monedă de argint. Vom fi astfel curați ca argintul.
În noaptea de Crăciun, mulți oameni lasă o lumânare aprinsă, de multe ori la icoana lui Iisus Hristos. Astfel, norocul va vedea casa și va putea intra înăuntru.
În unele zone ale țării, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut.
Masa din Ajunul Crăciunului, în Moldova, nu se consumă până nu este sființită de preotului satului. Preotul sființește masa, gustă primul din bucate și apoi cei ai casei.
În unele zone, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine.
Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele. Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă şi geroasă.
Însă, cel mai important este faptul că, de Crăciun, toată familia se adună în jurul mesei să sărbătorească nașterea Domnului Iisus Hristos.
