Banatul este una dintre regiunile etno-folclorice în care tradițiile s-au păstrat nealterate, fiind transmise din generație în generație. Marile sărbători creștine, dar și evenimentele importante din viața omului au un farmec aparte aici.
În ajunul Crăciunului, se împodobește bradul, sub care se așază un colac, un cârnat și o sticlă de rachiu pentru Moș Crăciun, grăunțe și fân pentru calul Moșului. Seara, ușile caselor se deschid pentru a primi pițărăii (colindători).
În ziua de Crăciun, colindatorii merg cu Steaua. Cel mai vârstnic membru al familiei aruncă boabe de grâu și de porumb în fața cetelor de colindători. Există credința că dacă aceste grăunțe sunt puse în brazdă, recolta din anul care urmează va fi bogată.
De Anul Nou, există obiceiul Sânvăsiilor, un joc care se desfășoară la casele tinerilor care-și caută ursitul. Sub nouă farfurii se așază câteva obiecte reprezentând trăsăturile viitoarei mirese sau viitorului mire. Tinerii ridică trei farfurii și află astfel cum le vor fi ursiții.
De Paște, există obiceiul ca fetele tinere să păstreze în casa lumânarea pe care au aprins-o la slujba de Înviere pentru a avea noroc și a fi bine văzute de ceilalți. În dimineața Paștelui, bănățenii se spală pe față cu apă de la fântână, în care pun un ou roșu, un ban de argint și câteva fire de iarbă. Astfel, vor fi rumeni în obraji, plini de energie și vor avea un an îmbelșugat.
Nunta în Banat începe cu pețitul. După ce cele două familii cad la înțelegere, are loc cununia. Se spune că dacă mireasa nu vrea să devină mamă imediat după căsătorie, trebuie să arunce semințe de mac la intrarea în biserică. Acestea reprezintă numărul anilor care vor trece până când se va naște primul urmaș.
După petrecere, mirii merg la o fântână aflată la răscruce de drumuri și toarnă apă celor care vor să se spele pe mâini, primind, în schimb, bani. Bătrânele pun în galeata mirilor un ou. Când ajung acasă, cei doi soți încearcă să calce oul. Cel care reușește devine capul familiei.
