Sfântul Gheorghe este o mare sărbătoare la români. Se serbează în fiecare an, pe 23 aprilie, și marchează în calendarul popular începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor.
În ajunul acestei sărbători se desfășoară o serie de obiceiuri și tradiții, unele care încă se mai respectă, în anumite zone ale țării.
De Sfântul Gheorghe se alege locul unde se va face strunga sau stâna, se aleg mieii și se pregătesc oile pentru primul muls, precum și prepararea primului caș.
În ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, porțile gospodăriilor se împodobesc cu fire de salcie, împletite în forma unei cununi.
Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească.
Tot în această zi, în unele zone, oamenii se bat cu urzici. Se spune că astfel va fi harnici și iuți în toate.
În dimineața ajunului de Sfântul Gheorghe, femeile scot sculele de țesut afară, ca să aibă spor la lucru.
Se mai spune că cine doarme în ziua Sfântului Gheorghe acela ia somnul mieilor și va fi somnoros tot anul.
În alte zone, oamenii se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.
